Jurnalul adolescentului universal - „De veghe în lanul de secară” de J. D. Salinger

Titlu: De veghe în lanul de secară
Autor: J. D. Salinger
Categorie: Cărți pentru adolescenți
Cartea poate fi comandată de aici la reducere!
Le mulțumesc celor de la Libris pentru exemplar! Hugs!
Sursă foto: @ermurachiveronika

Cu toții am auzit cel puțin o dată de cartea De veghe în lanul de secară. Eu de mulți ani voiam să îi dau o șansă, dar mereu mă lăsam influențată de faptul că e o carte clasică, iar ceea ce trăiau adolescenții în secolul al XX-lea nu e același lucru cu viața adolescenților din 2017. Desigur, această eroare în gândire s-a format din cauza cărților depășite pe care suntem obligați să le citim la școală, dar aceasta este o altă discuție. 

O nouă traducere pentru tinerii de astăzi. La câteva decenii după traducerea de referință, Editura Polirom propune o versiune nouă, tânără, a romanului-cult De veghe în lanul de secară. Situată de ani de zile în topul preferințelor cititorilor din România, De veghe în lanul de secară continuă să fie, la peste cincizeci de ani de la apariție, cartea de căpătâi a adolescenței. Ce poate fi uimitor pentru tinerii care o citesc acum, la 16 ani, și ai căror părinți s-au născut, probabil, în aceeași perioadă ca și românul, e că trec prin aceleași episoade, angoase și mirări precum Holden Caulfield. Doar că el nu folosea atît de des cuvîntul „cool” și nu naviga pe Internet. Iar cînd simțea nevoia s-o sune pe fata de care era îndrăgostit, ori renunță, pentru că nu avea chef, ori intră în prima cabină de telefon. Problemele lui rămân însă, și chiar și modul în care sunt rezolvate: prin revoltă, prin negare sau, uneori, prin ignorarea lor. Există voci care se întreabă de ce totuși a avut romanul un succes atât de uimitor, în toată lumea și, deja, de atâția ani. În fond, nu e singura carte care-și păstrează prospețimea cu trecerea timpului. E vorba despre altceva, un ceva despre care s-au scris zeci de mii de pagini. Ceva imposibil de sintetizat într-o scurtă prezentare. Poate, pur și simplu, e o carte foarte-foarte bună. Atât. Alăturați-vă milioanelor de tineri care au citit-o și veți înțelege. 

Atunci aveam șaișpe ani, acum am șaptișpe și, din când în când, mă port ca la vreo treișpe.

Povestea lui Holden este la fel ca povestea oricărui adolescent rebel, îndrăgostit și plictisit de școală și de reguli. Protagonistul se află în acea perioadă destul de complicată a dorinței de rebeliune și independență prin care trece fiecare dintre noi la vârsta de 16 ani. Chiar mă gândeam zilele trecute că această vârstă este cea mai periculoasă, dar și cea mai frumoasă și complexă. Amintirile pe care ți le faci acum și poveștile pe care le vei avea de spus sunt de-o viață și nimeni nu ți le poate lua.

-Aș vrea să-ți bagi mințile în cap, băiete. Încerc să te ajut. Mă străduiesc să-ți întind o mână de ajutor, dacă pot.

Chiar încerca. Se vedea cu ochiul liber. Doar că eram pe poziții prea diferite, asta-i tot.

De-a lungul romanului, Holden se întâlnește cu câteva persoane care chiar își doresc să îl scoată din prăpastia în care se aruncă de bună voie, dar refuză orice ajutor pentru că nu e conștient de căderea sa. Aceasta este una din caracteristicile tipice ale oricărui adolescent ce vrea să le dovedească tuturor că e viața lui și că nu se poate întâmplanimic rău dacă trăiești clipa.

Unele din fetele astea proaste grămadă pot să te lase cu gura căscată pe ringul de dans. O tipă deșteaptă ori o să încerce să te conducă ea pe tine jumate din timp sau, invers, dansează așa de prost, că mai bine stai la masă, te îmbeți cu ea și ai terminat povestea. 

În acest roman, reușim să ne citim cu toții gândurire cărora nu le putem da întotdeauna glas. Aflăm mai multe despre cei din jurul nostru, de cum percep și alții anumite comportamente și, astfel, până la final, ajungem să vedem dintr-o cu totul altă perspectivă lumea. Practic, Holden te ajută să te cunoști mai bine pe tine și să înțelegi părerile celor din jur (pe care o să le și ignori, desigur).

Îi stătea mintea unde vrei, numai la mine nu.

Până la sfârșitul romanului, am ajuns la o concluzie foarte importantă: că anumite lucruri din viață nu se schimbă. Sunt câteva tipare ale adolescenței pe care nu le putem evita, indiferent de secolul în care ne-am născut: îndrăgosteala, petrecerile, probleme cu părinții și cu școala, distracția, negarea. Oricine se poate regăsi în această capodoperă. Cred că viața te face să treci prin multe perioade dificile cum e rebeliunea de la 16 ani tocmai pentru a te învăța ceva. Ce anume? Nu spun, citește cartea. :)

-Chiar așa, câți ani ai?

-Eu? Douășdoi.

-Gogoși.

-Dar tu câți ani ai?

-Suficienți cât să știu mai bine.

Poate știți, poate nu, dar romanul a fost interzis acum mult timp în câteva țări. Motivul este că J. D. Salinger spunea direct exact prin ce trece fiecare adolescent și nu folosea deloc perdea. Bețiile de noapte, cluburile pline, țigările fumate, sexul pe ascuns - lucrurile pe care le ascundeau cel mai mult oamenii din secolul al XX-lea. 

Nu există club de noapte pe lume în care să poți să stai mai mult timp, dacă nu poți cel puțin să cumperi ceva cu alcool și să te îmbeți. Sau dacă nu ești cu vreo fată care-ți ia piuitul.

Una peste alta, De veghe în lanul de secară este jurnalul adolescentului universal. Le recomand  acest roman tuturor celor care trec prin perioada rebeliunii de 16 ani sau au depășit-o (poate fi depășită, nu?). Nu știu cum ar vedea-o un copil de 13 ani, dar sigur nu ar înțelege-o ca un adolescent.