Povestea lor, povestea ta, povestea noastră - „Enigma Otiliei” de George Călinescu

Titlu: Enigma Otiliei
Autor: George Călinescu
Categorie: Literatură română
Sursă foto: __thebookthief
Cartea este disponibilă la reducere aici.
Le mulțumesc celor de la Libris pentru exemplar! Hugs!


Enigma Otiliei este prima lectură obligatorie pe care am citit-o de când sunt în liceu. Nu aveam de gând să citesc niciuna, dar câțiva prieteni care au trecut de experiența care mă așteaptă și pe mine anul viitor (bacul naibii vieții) mi-au spus că aș învăța mai ușor comentariile dacă aș citi și cărțile. Bun, având încredere în ei, i-am ascultat și mi-am setat un nou țel: să citesc toate lecturile obligatorii (desigur că doar cele din porgrama de la bac, nu și cele extra Letopisețele naibii și latinitatea mă-sii la ce puii mei am nevoie de șapte mii de pagini de comentarii și culegeri și stres în plus că pacientul nu mă va întreba pe sala de operație de câte ori a pupat Ion pământul)

De la multe persoane am auzit că Enigma ar fi cel mai bun roman obligatoriu, așa că de ce să nu încep și eu cu dreptul parcursul meu de pregătire pentru bac care oricum nu mă va ajuta cu absolut nimnic în viață pentru că, din fericire, la medicină se dă admitere, dar eu locuiesc în România și mai bine să îmi încarc creierul cu materii neimportante decât să învâț pentru olimpiada de la bio care va veni în curând.


Enigma Otiliei este un român de „sangeroasa execuție" a familiei interbelice românești, perspectivă mult mai amplă, de natură universală. Lumea banului apare exagerând monstruos viciile umanității. Dacă pentru unii critici, Enigmă Otiliei devine o desăvârșită comedie moliereasca tratată cu mijloacele narative ale realismului" (Sami Damian), fiind considerat un român balzacian, influențele sunt multiple: din Stendhal — cuplul Pascalopol și Otilia amintind de cuplul Madame de Renal și Julien Sorel din Flaubert — analiză sentimentului de iubire din Dickens — descrierea minuțioasă a mediului de viață.-Lucian Pricop 

Provocările venite în ultimul timp din câmpul literar românesc au modificat substanțial lectură textelor scriitorilor moderni. În colecția „Literatura română modernă" sunt „arhivate" contribuțiile unor participanți majori la schimbarea de discurs literar. Încercam astfel să adresăm o invitație elevilor și profesorilor de a caută să înțeleagă mizele și subtextul unei schimbări de paradigmă literară.

Numesc deşteaptă o femeie care suceşte capul bărbaţilor. Ăsta e rostul femeilor.

Ador cărțile în care mă regăsesc. Ador poveștile universale. Ador romanele care nu vor muri niciodată. Parcă atunci când le deschizi le simți parfumul de epocă. Dacă ai măcar puțin bun gust ăn materie de cărți, nu cred că poți spune că Enigma nu este un roman cel puțin... spumos. M-am pierdut printre cuvinte și încă nu m-am adunat. 

Poţi fi credincios unei femei, chiar făcându-i mici infidelităţi cu o alta. E un fel de a o preţui prin comparaţie. Ţi-am spus, sunt o fată cuminte până la un punct, nu sunt o sfântă. A păcătui cu un tânăr simpatic este acum pentru mine, fără ipocrizie, singura distracţie în viaţă. Îţi dau voie să vii oricând ca să încerci să mă tragi pe calea pierzării.

Mereu stăteam și mă gândeam că acele cărți care acum 50-60 de ani au avut un impact incredibil, daca ar fi rescrise, poate că și tinerilor din ziua de azi le-ar plăcea pentru că s-ar promova valori actuale, ar fi relatabile. Spre surprinderea mea, Enigma nu face parte din această categorie. Cred că este un roman care nu va muri niciodată, un roman în care te poți regăsi indiferent de perioada în care te-ai născut datorită poveștii imperionante de dragoste. 

Cine a fost în stare de atâta stăpânire, e capabil să învingă şi o dragoste nepotrivită pentru marele lui viitor.

De ce spun că povestea de dragoste este universală? Pentru că George Călinescu înfățișează prima iubire adevărată de adolescent peste care toți dăm mai devreme sau mai târziu. Orice fată, atunci când citește toate lucruri frumoase dintre Felix și Otilia se gândește la al ei Gheorghe de care și-a cam bătut joc, deși îl iubea, pentru că s-a dus la al ei (2) Gigel. Știți voi, faze pe care le fac fetele astea, ale naibii ca toate suntem niște enigme.

Senzualitatea firească a vârstei se lupta cu mistica erotică.

De fapt, dacă stau să mă gândesc mai bine, în final, fiecare fată chiar e o enigmă (pentru minim 4 băieți). Bine, lăsând fazele astea adolescentine, trebuie să recunosc că și eu sunt o Otilie, la fel ca și fata la care se gândește fraierul de lângă tine. Deci cred că prin acest joc de imaginație (inspirat din realitate) ați cam înțeles cum stau treburile cu enigmele astea.

Trebuie să credem în tot ce e absurd.

Înainte să închei, m-am gândit la povestea Otiliei cu Pascalopol și Felix și am analizat-o, adaptând-o la Generația Z. Zilele trecute am ascultat o melodie care se potrivește perfect cu imaginea pe care mi-am format-o în cap:


Totuși, de ce 4/5? Pentru că are destul de multe pasaje descriptive de o grămadă de pagini ce devin obositoare la un moment dat. Plus că sunt personaje cărora nu le-am înțeles sensul în poveste. Nu sunt eu critic literar să zic asta, dar bănuiesc că s-a folosit prea în exces tehnica detaliului. În rest, cartea este superbaaa!


Postări populare