,,Sub aceeași stea” de John Green - recenzie realizată de Lucia-Maria Petcu
Un roman
pentru adolescenți, care te face să apreciezi viața la modul propriu prin
povestea de dragoste între doi puşti. Cartea aceasta face parte dintre acele
lucruri pe care dăinuie o vreme după ce s-au terminat, te marchează şi te
atinge, făcându-te să verşi măcar o lacrimă.
Lucrul care mi-a plăcut cel mai mult la romanul
lui Green a fost stilul în care scrie, ceea ce la vremea la care am citit-o (14
ani) mi s-a părut wow şi încă îmi pare aşa. Maniera în care Green scrie este
directă şi uşor non-conformistă, abordările sale legându-se de cele mai multe
ori de banalități sociale şi anumite lucruri pe care le-am implementat fără să
vrem în viețile noastre.
Povestea
romanului, care te emoționează nespus de mult, este una de dragoste dintre doi
adolescenți, Hazel-Grace Lancaster şi Augustus Waters. Ea - bolnavă de cancer
pulmonar în ultimă fază, iar el - fost luptător tot de această boală, se cunosc
la întâlnirile de terapie în grup a adolescenților cu această problemă. Cei doi
se îndrăgostesc pe neașteptate, dându-şi seama că e aproape imposibil ca
iubirea lor să existe, dar inevitabilul se întâmplă într-un final şi ajung să
fie împreună. O poveste scurtă, o mică infinitate, cu impact mare, întorsături
de situație.
De
asemenea, mesajul cărții este să ne trăim viața şi fiecare moment pentru că nu
se ştie niciodată ce se poate întâmpla, iar acest lucru se concretizează la
scena discursului lui Hazel, adresat lui Gus: „I cannot tell you how thankful I
am for our little infinity. You gave me a forever, within the numbered days,
and I’m grateful.” ( „Însă Gus, iubirea mea, nu-ți pot spune cât de
recunoscătoare sunt pentru mica noastră infinitate. N-aş schimba-o pentru nimic
în lume. Tu mi-ai oferit o veşnicie în câteva zile numărate şi pentru asta îți
sunt recunoscătoare.” ). Este imposibil să nu te emoționeze.
Eu le recomand tuturor cartea, deşi este una
pentru adolescenți în special, adulții poate chiar înțeleg mai bine substratul lui Green.