,,Oscar și Tanti Roz” de Eric Emmanuel Schimitt - recenzie realizată de Amalia Danciu


Această carte am primit-o de la oamenii drăguţi din echipa ,,BOOKiseală”… şi sunt sigură că nu a fost întâmplător.
Ar fi prostesc să încep prin a analiza structura cărţii pentru că, la final, trebuie să-ţi analizezi ţie propria viaţă și  modul în care vezi lumea.
Toate aceste schimbări majore sunt provocate de un băieţel de doar zece ani, Oscar, diagnosticat cu leucemie. Chiar dacă nimeni nu are curajul să i-o pună, el ştie că va muri şi singura persoană care îi mai oferă speranţă este Tanti Roz, o femeie care are grijă de rănile sufleteşti ale băiatului. Astfel, îl îndeamnă spre credinţă, cartea fiind împărţită în câteva scrisori adresate lui… Doamne-Doamne, aşa cum îi spunea Oscar lui Dumnezeu. Tot Tanti Roz îi propune un joc: să-şi imagineze că îmbătrâneşte în fiecare zi cu câte zece ani. Cu timpul, ajunge să înţeleagă ce înseamnă viaţa cu adevărat, parcurgând toate etapele acesteia: tinereţea, maturitatea, bătrâneţea şi… moartea.




Chiar dacă creştere este (sau ar trebui să fie) doar imaginară, băiatul ajunge conștientizează ce sunt iubirea și credinţa. Știe că moartea şi boala sunt un dat, nu o pedeapsă. Pentru că are încredere, nu îi este frică de necunoscut.
Prin această experienţă care fizic a durat doar 12 zile, iar spiritual – o sută de ani, cititorii sunt orientaţi spre trăirea vieţii cu adevărat, le sunt luminaţi paşii spre credinţă şi devin martori procesului de atingere a stadiului ,,zen” al unui băieţel de doar 10 ani. El contemplă natura, armonia… viaţa. Ne arată că aceasta nu înseamnă bani sau faimă, ci fericirea de a exista. Oscar îi mulţumeşte mereu lui Dumnzeu pentru acest dar minuat, încercând încet-încet să le împărtăşeasă oamenilor lucrurile pe care el a reuşit să le dobândească.



Postări populare