Recenzie - „Poezii pentru văduve” de Marcica Belearta

Titlu: Poezii pentru văduve
Autor; Marcica Belearta
Editură: Herg Benet
Categorie: Poezie
Comandă de aici cartea!
Le mulțumesc celor de la Libris pentru exemplar! Hugs!


Eu nu sunt genul care să citească multă poezie. Sincer, până ca Flavius Simion (am vorbit atât de mult de băiatul ăsta încât nu aveți cum să nu știți de cine zic) să scrie propria lui carte de poezii (despre care am scris aici) nu aveam mai mult de două astfel de cărți. Ei bine, tot el m-a tot bătut la cap Poezii pentru văduve, spunând cât de mult a râs la ea și că ar trebui să o am și eu. De ceva vreme, nu aveam niciun chef de romane sau chiar citit în general și nu știu cum s-a nimerit exact luna asta să am cinci cărți (romane fantasy) de la Grupul Editorial Corint ca sponsorizare. Când a venit vremea să cer câteva cărți de la Libris, am zis că îmi trebuie o pauză și am ales doar cărți de poezie.

știu că poate nu vă interesează de povestea de mai sus but meh

Nu știu cum dracu ar trebui să scriu o recenzie la cartea asta. Mă jur. Bine că știu măcar cui trebuie să o recomand și cui nu.

În primul rând, trebuie să recunosc să nu mă așteptam deloc să îmi placă atât de mult. Întotdeauna am crezut că poeziile trebuie să aibă un mesaj profund și etc etc... până am dat de cartea asta, E ca și cum autoarea se descarcă la propriu în carte. Nu începe cu filozofeli despre viață, dragoste și suferință. Cred că, într-un fel sau altul, Marcica Belearta pune pe hârtie gândurile fiecăruia dintre noi.


Cartea este alcătuită din șase părți - poezii văduve, despre filme și mobilă (da, mobilă), Afurisilă, din tren și random. Personal, cel mai mult mi-au plăcut primele trei părți. Parcă în ele am simțit cel mai bine nonconformismul și libertatea de exprimare pe care le-a exploatat autoarea la maxim. Dacă vrei o dovadă că încă există oameni diferiți, fericiți și... colorați, aș putea spune, atunci Poezii pentru văduve e perfectă pentru tine. La fel a fost și pentru mine.


Pentru a mia oară spun că întotdeauna cărțile vin în viața noastră exact la momentul perfect. Ieri, când am citit cartea, eram într-o stare foarte proastă și în câteva minute m-a făcut să mă simt mult mai bine. Mi-am promis că de fiecare dată când am nevoie de ceva care să îmi ridice moralul, voi citi cartea asta. Cu siguranță, una din părțile esențiale ale cărții e umorul. Negru. Câteodată. Îl ador. Am râs cu gura până la urechi.


Mai sus, spuneam că știu măcar cui să recomand cartea - tuturor celor care au nevoie de o gură de aer, de o pauză de la stres, de la realitate, de la viață. Cui nu o recomand? O citez pe Marcicia - copiilor și mamelor. Desigur, dacă ai o mamă de gașcă, va adora cartea. Dacă nu, mai bine ține-o pentru tine.

Postări populare