Recenzie - „Arena 13: Prada” de Joseph Delaney
Titlu: Arena 13: Prada
Autor: Joseph Delaney
Editură: Grupul Editorial Corint
Îi mulțumesc editurii pentru exemplar!
Mulțumesc, Andi Abrudan, pentru poză!
Întotdeauna am spus că eu sunt destul de dură cu cărțile și nu toate seriile îmi rămân în suflet, dar talentul lui Joseph Delaney m-a copleșit cu siguranță. Arena 13 are un loc special în sufletul meu. Primul volum mi-a rupt sufletul în două, iar al doilea m-a copleșit, deși am simțit o oarecare diferență între ele.
După primul an de ucenicie în Arena 13, Leif află tot mai multe despre cel care a fost cel mai mare luptător cunoscut vreodată, despre cel care a fost cât pe ce să îl distrugă pe demonul Hob, dar care a plătit un preț mult prea mare pentru fiecare victorie.
Oare victoria în Arena 13 este suficientă? Sau Leif va fi nevoit să se alieze cu cei care vor stârni oamenii împotriva zeilor, într-o bătălie pentru lumea întreagă?
Unii consideră că nu există liber arbitru. Filozofii antici afirmau că nu sinele nostru conștient este cel care ne controlează acțiunile, ci ceva ascuns în adâncurile creierului, neștiut și invizibil, decide în locul nostru.
Cred că acest al doilea volum este mai puțin dinamic decât al doilea. Mai bine spus, în primul erai într-o continuă tensiune, iar în al doilea foarte multe lucruri s-au întâmplat la finalul cărții. În ultimele 50 de pagini, au venit foarte multe evenimente care efectiv îți dădeau în cap. :)) Până la sfârșit, au fost vreo trei puncte ale cărții care chiar te-au ținut în priză, dar, în rest, în majoritatea timpului era vorba despre cum își puneau la cale următoarele mișcări.
Oroarea nu se va încheia odată cu moartea lui.
Fiind, până la urmă, o carte de copii (seria se află în colecția Corint Junior), unele evenimente din carte erau destul de previzibile, dar am putut trece peste asta. E destul de evident că este scrisă pentru cititorii mai mici datorită stilului autorului. Nu este deloc o carte grea sau complicată. Dacă ar fi, cred că și-ar pierde și din farmec.
Cu fiecare moarte la care asistasem, furia mea crescuse. În momentul acela renunțasem la orice scrupul.
Cu toate acestea, cartea este destul de dark. E foarte multă „vărsare de sânge”, morți iminente, crime, bătăi, dar impresionant de bine conturate. Că tot suntem aici, o altă diferență față de primul volum este că în Prada sunt mai multe pasaje descriptive.
Frumusețea visului s-a spulberat.
Groaza și oroarea mi-au năpădit sufletul.
În concluzie... ador Arena 13 și voi trebuie să o citiți. Este pur și simplu... minunată. Își merită toți banii și tot timpul.
