Recenzie - „Zilele noastre care nu vor mai fi niciodată” de Cristina Nemerovschi

Titlu: Zilele noastre care nu vor mai fi niciodată
Autor: Cristina Nemerovschi
Categorie: Literatură română
Editură: Herg Benet
Disponibilă la reducere pe site-ul editurii sau pe Libris!
Îi mulțumesc Editurii Herg Benet pentru exemplar! Hugs!

O carte bună, o carte diferită care abordează subiecte tabu, la fel ca toate cărțile Cristinei Nemerovschi. Singura diferență pe care am simțit-o însă e că... nu am putut empatiza cu povestea sau cu personajele la fel de mult ca în alte cărți ale ei cum ar fi Rockstar (click aici pentru recenzie) sau Pervertirea (click aici pentru recenzie). Din ce am citit pe Goodreads, nu sunt singura care a întâmpinat problema asta. Oricum, voi explica de ce nu i-am dat punctajul maxim mai jos.

În ziua în care se internează în sanatoriu pentru a-și depăși tulburările de anxietate și pentru a se împăca odată pentru totdeauna cu o traumă din trecut, Anei nici nu-i trece prin cap că se va îndrăgosti fulgerător de un tânăr misterios și fascinant, dar cu care nu poate fi împreună. În timp ce vara se apropie de sfârșit, în decorul uneori idilic, alteori gotic al sanatoriului, Ana se vede prinsă într-un vârtej sofisticat și îndrăzneț, care va deveni și mai tulburător odată cu evenimentul tragic care le schimbă tuturor viețile. O scriitoare depresivă cu tendințe de sinucidere, un fotomodel narcisist, o adolescentă bipolară, un puști rebel și… Ana, care nu-și dorește decât să se regăsească. Împreună sunt Învingătorii.

“Știu că o să mai am obsesii. Știu că foarte probabil o să mai am și depresii. Știu că anxietatea va fi mereu acolo, gata să sară în față oricând și să încerce să preia controlul, numai pentru că e convinsă că poate. Știu că atacurile de panică vor rămâne pentru mine ca niște colegi de școală primară; ne vom mai vizita din când în când, sau ne vom întâlni pe stradă, și ne vom minuna de cât de tare ne-am schimbat cu toții și, în același timp, ceva din noi a rămas la fel și așa va fi pentru totdeauna. Știu că mă voi mai simți defectă până în ultima fibră, și fără vindecare. Știu și că, dincolo de astea, vor mai fi și multe alte sentimente. Știu că am să mai fiu fericită. Știu că am să mă mai pierd, pentru că nu se poate altfel. Dar știu la fel de bine și că am să mă regăsesc după momentele de rătăcire. Întreagă și vie, la fel ca întotdeauna. Iar asta, azi, acum, îmi este de ajuns.”

Că nu fantomele ucid oameni, nu întotdeauna. Că uneori oamenii ucid oameni. Iar teroarea nu e în afara noastră, ci în propria minte. Acolo e iadul cel mai fără de scăpare, pentru că îl porți peste tot cu tine și nu-l poți da deoparte.

Acele patru cuvinte pe care le-am scris pe Goodreads sunt stările prin care am trecut pe parcursul lecturii nu doar eu, cât și personajele. Nu pot spune că romanele Cristinei Nemerovschi sunt greu de înțeles, că au un mesaj atât de bine ascuns încât să nu îl poți descoperi. Departe de mine gândul ăsta. Cristina ne lovește cu realitatea în cap, ne arată că trăim într-o societate de căcat și îi îndrumă pe toți, mai ales pe tineri, se schimbe acest lucru. Cristina ne dă emoțiile peste cap, ne face să trăim de-o dată cu personajele, să trecem prin aceleași experiențe, să acumulăm aceleași valori. Totuși, romanele ei sunt greu de dus până la final pentru că îți arată cine ești cu adevărat, ce se ascunde sub toate straturile de falsitate și ură. Și, până la urmă, cine vrea să ajungă să își cunoască atât cele mai întunecate, cât și cele mai pătimașe dorințe?

Personajele romanului sunt foarte bine conturate, scriitoarea arătându-ne nu doar suferința fizică prin care trec, ci și cea emoțională. Ne arată că depresia sau anxietatea sunt tulburări care afectează toată viața personajelor. Într-un fel, trage un semnal de alarmă să fim mai atenți la cei din jur pentru că nu știm niciodată ce se ascunde de fapt în mintea lor. Ceea ce m-a uimit totuși a fost că toate tulburările lor nu i-au împiedicat să își trăiască viața așa cum și-au dorit mereu și un sanatoriu nu îi ține închiși pentru toată viața. Nimeni nu trebuie să accepte etichetele pe care societate ni le pune pe frunte, în special dacă să trăim cu adevărat, să simțim, să ardem pe interior este ceea ce am vrut mereu.

... dar să devii narcisist ar trebui să fie un scop pentru cei mai mulți dintre oameni. Să iubești versiunea ta ideală, la care să tinzi zi de zi să ajungi. Să-ți propui să devii cea mai reușită, interesantă și atractivă ființă din univers, la naiba, ce poate fi greșit la asta?

Mesajul cărții este viața. Să trăiești, să simți, să arzi, să experimentezi. Să te iubești pe tine mai mult decât orice, să vezi binele din orice situație. După cum am mai zis, mesajul nu este ascuns sub sute de straturi de metafore - Cristina Nemerovschi ne lovește cu toate aceste „definiții” ale vieții prin fiecare paragraf, fiecare dialog, fiecare acțiune a fiecărui personaj. Dacă vrei să înveți să trăiești, să simți că trăiești, nu să exiști, pur și simplu, citește romanele Cristinei Nemerovschi.

Oare scrisul o reparase așa? Sau, cine știe, poate fusese înlocuit cu o partidă sălbatică de sex.

Acum, de ce nu i-am acordat punctajul maxim dacă mi-a plăcut atât de mult? Pentru că au fost foarte multe momente în care s-a bătut apa-n piuă aiurea. Zeci de pagini. Și cu, și fără ele, totul ar fi fost la fel. Au fost părți din carte prea detaliate, multe pasaje care puteau fi înlocuite de mai multă acțiune Cred că momentul în care un anumit personaj a murit putea fi mult mai mult pus în valoare pentru că știu că autoarea are mai multe de spus despre moarte, despre accidente, despre motive ascunse. Nu știu de ce, așteptam mult mai mult. Cred că apogeul carierei ei de autoare a fost lansarea romanului Rockstar care va rămâne forever in my heart.

Oamenii îmi dădeau cel mai intens sentiment de absurditate a tuturor lucrurilor.

Una peste alta, Zilele noastre care nu vor mai fi niciodată este o carte complexă, cu acțiune și personaje bine conturate, suspans din plin și un mesaj profund. Am impresia că autoarea încearcă o nouă abordare în scriere. Le recomand tuturor această carte, în special tinerilor.

calificativ: 4/5