Recenzie - ,,Elsa" de Florina Sanda Cojocaru
În primul rând, trebuie să îi mulțumesc scriitoarei pentru că mi-a trimis un exemplar. În al doilea rând, cartea o puteți comanda luând legătura cu autoarea (profilul personal de Facebook și pagina cărții).-Am înțeles că tu scrii poezii.
-Da.
-Din alea în care după ce le citești îți vine să îți tai venele?
-Nu. Din alea în care după ce le citești îți vine să le lași să crească.
Recunosc că eu nu prea m-am regăsit în vreo carte citită anul aceasta, dar, în schimb, în ,,Elsa” sunt multe pasaje care chiar aveam impresia că sunt scrise pentru mine. Ca orice adolescentă, mă cert cu mama mea și de obicei simt că nu mai pot, că vreau să înceteze, deși sunt sigură că și eu exagerez situația. Din fericire, aceasta este cea mai mare ,,problemă” familială pentru mine. În schimb, în comparație cu viața Elsei, la mine totul e lapte și miere.
Mă numesc Elsa și port după mine un sac cu tristeți. Acum, când scriu, am un număr de ani. Mă simt mai bătrână decât arăt. Fericirile? Există, au existat. Nu le neg, le chem, am mare nevoie de ele.
Mă numesc Elsa și sunt o păpusă cu mecanismul stricat.
Mă numesc Elsa și am de gând să-mi salvez mama. Și pe mine. Și pe mine de mine.
Elsa este, la început, o fată de 13 ani care, de ceva vreme, reprezintă capul familiei. Mama ei este alcoolică, tatăl deține o afacere cu prostituate, iar fratele ei cel mic... are parapareză spastică, dar ea îl consideră un înger care nu cunoaște nici mersul, nici zborul. De când a apărut el pe lume, tatăl l-a considerat o cauză pierdută și spunea că tratamentele pe care Elsa se chinuie ca Matei să le urmeze regulat sunt zadarnice. După ncum era de așteptat, adolescenta a clacat, a devenit victimă a consumului de etnobotanice, a violului și a bullying-ului, până într-o zi când...
Dacă Doc nu ar fi existat, ar fi trebuit să-l inventez.
Pentru că evident avea nevoie de ajutor, mergea regulat la un psiolog, domnioara Luana, și la un psihiatru, Cezar sau cum l-a poreclit ea, Doc. Acești doi oameni au acționat ca stâlpi de susținere pe care Elsa se poate baza oricând. În mod normal, Elsa era doar o oarecare pacientă cu probleme speciale, încă Doc a considerat-o mai mult de atât. În urma unei discuții cu scriitoarea, am aflat că scopul principal al romanului a fost de a evidenția cât de mult contează să ai un sprijin atunci când cazi și lumea în jurul căreia te înconjori. Până la urmă, cel mai important este ca la final tu să fii învingător, eroul propriei tale povești.
Tu ești fata ce se îmbracă în culoare, tu ești însăși culoarea. (...) Eram alb și negru. De la tine am vrut culorile. Deveneai lângă mine ceea ce eu am urât, deveneam lângă tine ceea ce tu disprețuiai. (...) Am devenit ceea ce mimam.
Pe cealaltă parte, scriitoarea a vrut să scoată în evidență că după 8-10 ore de muncă, tu trebuie să simți că trăiești. Viața nu se află doar la locul de muncă, se află în natură, în persoanele pe care le iubești, în TINE. Deși ca psiholog trebuie să îi ajuți pe alții în problemele lor, și el are povestea lui de viață pe care trebuie să și-o croiască. Scriitoarea spunea că este greu să fii pe cealaltă parte a baricadei. ,,Pe mine scrisul mă detașează de probleme, pe alții - muzica sau sportul. Trebuie să faci ceva să ieși din rutina zilnică.” - ne-a povestit.
,,Cândva”, șopteam ca pentru mine. A fost acel cândva, a trecut, iar eu va trebui să îmi continui viața. Nu am să neg niciodată această apropiere. Ea îmi hrănește existența.
După părerea mea, s-au atins toate aceste puncte încă de la primele pagini. Am adorat acțiunea, personajele, modul de scriere... totul. Pot spune că această carte mi-a schimbat modul în care văd viața. Vă recomand tuturor această carte deoarece o scurtă pauză de a bserva micile bucurii ale vieții este prielnică.
CALIFICATIV:
Fiți fericiți și bucurați-vă de viața pe care o aveți!
