Recenzie - ,,Orașul îngerilor: Îngerul întunecat” de Mihaela Strenc

Titlu: Orașul îngerilor: Îngerul întunecat
Autor: Mihaela Strenc
Editură: Quantum
Disponibilă aici.

EVANdersar Photography

Doamne, cât de mult m-am putut înșela în privința cărții! La început puteam să jur că va fi un clișeu, o lectură simplă ca orice alta, nimic ieșit din comun. Ce a urmat... m-a lăsat cu gura căscată. Nu doar că acțiunea este extrem de complexă, ci și personajele sunt conturate foarte bine. Vă voi povesti mai multe în cele ce urmează.

Trupul începu să i se dezghețe, prinzând viață, pe când soarele acoperea luna. Totul avea sens în interiorul razelor: și moartea, și suferința, să trădarea... Ce ar fi fost existența ei fără ele? Care i-ar mai fi fost identitatea?

De milenii, Veghetorii îi apără pe oameni de strigoi și de creaturile lumii de dincolo. Ana ignoră regulile ce le obligă pe Veghetoare să-și aleagă tineri la fel ca ele și intră într-o relație cu un bărbat fermecător, dar cu un trecut întunecat. Iubitul ei ascunde însă un secret care o va pune față în față cu cele mai negre coșmaruri ale ei. Acesta este în realitate fiul conducătorului, un Veghetor care a fost izgonit din familie după ce s-a aflat că s-a dedat unor practici interzise. Dar asta nu e cea mai mare problemă a Anei… 

Alex, iubitul ei, a fost logodit cu Dia, iar Ana, Veghetoare, a avut o relație lungă (falsă, până la urmă) cu Sebastian. În urma unor împrejurări mai mult sau mai puțin favorabile, aceste relații s-au încheiat. Ana, o fată cuminte, se lasă convinsă de prietenele ei să meargă într-un club unde îl întâlnește pe Alex și, după o aventură de o noapte, decid să aibă o relație stabilă. Însă ce i se părea Anei foarte ciudat a fost insistența lui în ceea ce privea căsătoria. Încearcă să afle mai multe despre el, găsind într-un dulap sigilat un inel ce îi aparține familiei conducătorului, domnul Elian. Deoarece voia să reintre în lumea Veghetorilor, trebuia să se căsătorească cu o Veghetoare și bineînțeles că a găsit-o pe naiva Ana.

-Ți se pare că întunericul poate fi iubit la fel de mult ca lumina?
-Iubirea e un sentiment transformator, singurul care-l poate preface pe om în înger sau demon.
Glasul său avea o vibrație ciudată, umplând-o cu o speranță împletită cu teamă. Când îl asculta, nu-i mai era frică de ea însăși.

După cum am spus, acțiunea este complexă. Dacă nu ești atent, poți pierde ușor lucruri esențiale. De ce? Dinamismul acțiunii. Știu că eram pe la jumătatea cărții și începuse să mă doară capul. O durere frumoasă. Atunci m-am și declarat îndrăgostită de cartea asta. Îmi zbura capul în toate părțile. E minunat cum Mihaela Strenc a reușit să concentreze în doar 229 de pagini atâtea situații neprevăzute.

Nici nu-și dădu seama când tecu timpul, trezindu-se din reverie abia pe la prânz. Ce putere căpătase asupra ei, de o zăpăcise în halul acela? Parcă era mai intensă decât înainte, aproape dureroasă. Și asta pentru că n-avea control asupra lui și simțea că existau lucruri care-i scăpau. Dar cum putea numi acel sentiment ce-i lua răsuflarea? Dorință, sau mai era și altceva? Nu se asemăna cu nimic din ceea ce experimentase până atunci. Nu cumva se îndrăgostise de el?

Personajele acțiunii mi-au stârnit cel mai mult curiozitatea. Ana, protagonista, este preferata mea. Deși naivă, nu s-a dat în lături când trebuia să lupte pentru dreptate (doar de-aia e Veghetoare, nu?). Chiar dacă toate semnele îi spuneau că cel mai bine pentru ea este să renunțe la Alex, ea le înfruntă. Sentimentele ei sunt mai importante decât orice. Întrucât a mai fost rănită în trecut din cauza relației ei cu Sebastian, nu mai vrea să treacă prin aceeași dramă. Face orice să obțină ce își dorește, la fel ca Alex. El, deși la început s-a folosit de slăbiciunile Anei, a ajuns să facă ceea ce îi dictează inima.

-Problema e că pentru mine nu există graniță între lumină și întuneric. (...) Dar acum te am pe tine, să mă atenționezi când am atins acea graniță.

-De asta mă vrei? Ca să nu te las să cazi?

 

Caracteristica dominantă a acestui roman este imprevizibilitatea. Pe parcurs, mi-am imaginat nenumărate finaluri, degeaba. Scenariul poveștii te ține cu sufletul la gură de la început, până la sfârșit. Eu am fost prinsă în poveste de la primele pagini. Orice ar fi, nu poți ști ce urmează. Doar la sfârșit poți spune că s-au liniștit cât de cât lucrurile. Sfat: să nu vă gândiți niciodată că lucrurile nu pot evolua mai mult, nici nu vă puteți imagina. Am o presimțire că scena de la sfârșit nu va dura pentru mult timp. Ce urmează cred că va fi mai rău pentru relația dintre Ana și Alex, vor da peste mai multe piedici, vor întâmpina mai multe probleme. Da, se poate. 

-Ți-a trecut prin minte că poate te iubesc?
Nu-și imaginase că avea să-l audă vreodată pronunțând acel ,,te iubesc”, și de aceea fusese luată pe nepregătite. Picase ea însăți în capcană și nu mai avea pe unde să se refugieze de propriile sentimente.

Evident, mi-a plăcut foarte mult cartea. Nu exagerez, mi-a luat cam douăsprezece ore să pot reveni cu picioarele pe pământ. Parcă m-am îmbătat cu povestea. Vă recomand tuturor această carte și aștept cu mare nerăbdare următorul volum.

-Când ne-am cunoscut, să zicem că m-ai prins într-o fază proastă. Atunci nu eram eu însumi.
-Și ce te-a făcut să revii la normal?
-Tu. 

CALIFICATIV:

5/5 cărți la puterea a doua

Pe data viitoare,