Recenzie - „My dilemma is you” de Cristina Chiperi

Titlu: My dilemma is you
Autor: Cristina Chiperi
Editură: Litera
Disponibilă aici!
Îi mulțumesc editurii Litera pentru carte!

da, am pătură cu prințese
Trebuie de la început să fac câteva precizări pe care le voi dezvolta pe parcurs:
1. Cartea a fost prima dată scrisă pe Wattpad. 
2. Traducerea influențează foarte mult percepția cititorului despre o carte.
3. După cum scrie și pe spate, Cristinei Chiperi i-a venit ideea de a scrie cartea după ce a ascultat melodia My dilemma a Selenei Gomez.

Să nu o mai lungesc, ce am zis eu când am închis cartea (sub influența sfârșitului neașteptat):


Încep cu Wattpad-ul. Nu am nimic împotriva site-ului, sunt sigură că se ascund multe talente în spatele lui, însă majoritatea cărților merg pe același tipar: fata drăguță de liceu se îndrăgostește de (cel puțin) un bad boy, se despart de nu știu câte ori, suferințe și jale întruna și până la urmă (surpriză) ce e între ei e iubirea adevărată. Da, clișee peste clișee. În My dilemma is you, sunt clișee, dar parcă altfel sunt scrise. Se vede că are talent, dar, totuși, fiind doar prima ei carte, nu are experiență în domeniul scrisului și nu și-a format încă tehnica. De aceea, a rămas cu tiparul de pe Wattpad. Sper ca, în următoarele două volume, să văd o evoluție și să nu ajung la concluzia că a publicat cărțile doar de dragul de a se numi autor.


-Mulțumesc.
-Pentru ce?
-Că mi-ai fost alături când lumea se prăbușea în jurul meu.


Cristina Evans trăiește la Los Angeles și crede că are o viață perfectă, până în ziua în care părinții ei hotărăsc să se mute la Miami. Totul se năruie pentru adolescenta de șaisprezece ani, care se vede obligată să-și părăsească prietenii dintotdeauna și să ia totul de la capăt într-un alt oraș, la o altă școală. Deși Los Angeles-ul și cei mai buni prieteni de acolo rămân permanent în gândurile ei, Cristina reușește foarte repede să se acomodeze în noua casă și să se împrietenească cu câțiva dintre cei mai populari elevi ai liceului. Toți o primesc în cercul lor, mai puțin Cameron și Susan, iubita lui, care o privesc amândoi cu ostilitate. Și astfel, printre tot felul de întâmplări mai mult sau mai puțin plăcute, Cris reușește să-și facă o nouă prietenă, Sam, și se îndrăgostește de Matt. Deși lucrurile par să meargă din ce în ce mai bine în viața ei, ițele inimii ajung să se încurce tot mai mult când Cris și Cameron încep să-și dea seama că antipatia pe care o simt unul față de celălalt ascunde, în realitate, un sentiment complet diferit. Vor accepta oare cei doi tineri să privească în față această descoperire și să lupte pentru a fi împreună?


Băiatul acela e cea mai mare dilemă a mea și a reușit să mă facă să îmi pierd capul după el din prima zi în care l-am cunoscut.


Legat de traducere. Cred cu tărie că, dacă citești o carte în limba în care a fost scrisă de însuși autorul, ajungi cu adevărat la substanță. Prin traducere, se pot pierde anumite nuanțe pe care scriitorul a vrut poate să le evidențieze. Din ce am citit, trilogia asta e un fenomen. Mie, personal, nu mi se pare o carte chiar atât de strălucită încât să fie astfel catalogată. Asta în cazul în care nu este varianta străină a moliilor lui Binder, dar mă îndoiesc total. Limbajul este prea simplu pentru un bestseller, mi se pare că s-au omis câteva detalii și țin să cred că e din cauza traducerii. Înțeleg că nici traducătorii nu pot face minuni, nu îi acuz, însă nu îi pot pune asta în cârcă Cristinei.

sunt răcită, nu îmi judecați liniile :P
Totuși, trebuie să o iau ca o carte de adolescenți. Dacă o citeam în urmă cu patru ani, cu siguranță că aș fi privit-o altfel. Nu o pot judeca altfel, ar fi ca și cum i-aș da unui copil să citească O mie nouă sute optzeci și patru și să îl întreb cum i s-a părut. Cred ca i-aș recomanda oricărei fete care e în gimnaziu trilogia, poate o ajută să aibă grijă la dobitoci (deși, evitându-l pe unul, dai peste doi). Revenind. Relația dintre personaje este foarte frumos conturată - toate relațiile fie de prietenie, fie de amiciție s-au schimbat radical de la început până la sfârșit. 


-Ce faci?
-Nu e treaba ta. De ce ești treaz la ora asta? Ți se pare normal să intri așa? Și dacă dormeam goală?
-Aș fi fost foarte fericit.


Un element foarte folosit în carte este muzica. Fie în mașină, fie pe stradă, fie la școală, Cris asculta mereu muzică și trebuie să recunosc că are niște gusturi foarte mișto. Îmi place că se regăsesc foarte multe lucruri din sufletul Cristinei Chiperi. Doar nu degeaba și-a luat inspirația de la melodia Selenei. Nu cred că și-a pus sufletul pe tavă aici, dar a presărat bucăți din el. Chiar aș vrea să port o discuție cu ea pe baza muzicii.


A drop in the ocean mă relaxează imediat. Nu voi înceta niciodată să cred că muzica e cel mai bun medicament pentru suflet.


În concluzie, recomand această carte de adolescenți celor care se apropie de perioada liceului. Dacă ești deja licean și citești cartea, parcă deja vezi altfel lucrurile.

4/5 cărți la puterea a doua


Postări populare