Recenzie - „Urlet în tăcere” de Marina Neagu

Titlu: Urlet în tăcere
Autor: Marina Neagu
Editură: Quantum Publishers
Disponibilă aici la reducere! Gratuit, primești un semn de carte personalizat.
Îi mulțumesc editurii pentru exemplarul oferit!

Câteodată mă întreb dacă autorii au milă pentru cititori când scriu scene sângeroase, când omoară personaje sau când trântesc finaluri neașteptate.

Uite, de-asta nu prea îmi place să mă apuc de serii incomplete. Am început frumos, totul a decurs lin primele 10-15 pagini, după a fost ca un crescendo de emoții. Până să mă apuc să o citesc, tot citeam vai, ce sfârșit, ce se va întâmpla? și nu credeam că e chiar așa, Well, shit, it was worse than that. E așa amuzant când pornesc la începutul lecturii cu o părere și sfârșesc cu sentimentele varză.


Însă tu ești prea prost ca să înțelegi că o ființă umană poate avea și alte temeri. Temeri mai mari decât moartea.


Fără să știe, Sara, o adolescentă a zilelor noastre, suferă de pe urma unor legăminte făcute în urmă cu 2000 de ani, când cea din care avea să se deschidă linia familiei lor, marea preoteasă a dacilor, jură să-și reîntâlnească iubirea pierdută. Este atrasă în jocuri periculoase a căror inițiere nu-i aparține, dar ale căror consecințe zguduie cu totul micul ei univers.
Când violența îmbracă țesuturi umane, viața Sarei este salvată în mod misterios. Dar supraviețuirea vine cu un preț mult prea mare.
Marina Neagu, cu stilul ei binecunoscut, le pregătește cititorilor săi încă o poveste trăită cu sufletul la gură. De pe marginea prăpastiei, personajele îți vor da dependență și, la final, te vei trezi dorind mai mult.

Învățasem că trecutul nu te poate atinge decât dacă îl lași să îți marcheze prezentul, așa că mă străduiam să-l țin închis.

Trebuie să specific că seria asta este doar pentru împătimiții de fantasy. Eu citesc genul ăsta destul de des, îmi place, dar, la un moment dat, și pentru mine era parcă prea mult. Deci, fantasy e viața ta și vrei să citești o lectură interesantă, ți-o recomand cu drag. Însă, dacă nu ești prea sigur, mai bine o lași pe altă dată. Nu vreau să fiu rea, dar fantasy nu e pentru toată lumea. Sincer, de la un anumit nivel, nici pentru mine. Sara visează cum Sarula, ca o persoană prinsă în interiorul ei, este marea preoteasă a dacilor și se îndrăgostește de cine nu trebuie. Crezând că Sara e o întruchipare a Sarulei, Markus încalcă toate legile lumii supranaturale pentru a fi împreuna, însă bineînțeles că totul e împotriva lor... sau lui. Acțiunea este foarte complicată, personajele sunt complexe, iar legăturile dintre ele și mai strânse decât mă așteptam. Ador cum Marina conturează atât de frumos ceea ce simte un personaj pentru altul, cum nimic nu ar avea sens dacă ei nu ar fi împreună. Totuși, nu îmi dau seama cum a avut curajul și tăria de a scrie anumite scene sângeroasă, foarte violente, prin care unele personaje sunt supuse.

Marina Neagu știe cum să îi implice pe cititori în poveste. Nu doar cu sufletul, ci parcă fizic suntem aproape de personaje și îi ajutăm pe toți să treacă peste obstacolele ce le vin în cale. Urlet în tăcere te face să vrei să trăiești. Să o iei de la capăt cu anumite capitole din viața care nu s-au terminat cum ai vrut, să înveți că fiecare sentiment pe care îl ai față de cineva te reprezintă pe tine. Ce e mai important decât să vezi cum ești tu în ochii altei persoane? Dar mai ales în ochii acelei persoane speciale pentru tine? Unii oameni vin în viața ta să îți dea o lecție, alții să îți arate ce e eternitatea și pe toate astea Marina le-a inclus în acest prim volum al seriei.

Când m-a atins, am avut impresia că încep să văd stele. Și chiar le vedeam, am realizat privind cerul ce scânteia deasupra noastră. În acel moment, am avut impresia că tot universul strălucește pentru noi. Am fixat cu privirea pe cea mai luminoasă stea. X (doar nu credeați că spun la cine se referă) era așa. Însă el nu era doar o stea pentru mine, era tot cerul.

Acum trebuie să discutăm despre final. Ce ar fi fost dacă Marina ar fi scris un sfârșitul la care mă așteptam? Nu aș fi așteptat cu atâta ardoare continuarea. Chiar dacă o voi bate la cap mereu să publice mai repede, volumul doi, cu toții știm că scrisul nu e ceva ce faci la comandă. Oricum, cu milă, fără milă, Marina e o scriitoare cu un talent extraordinar. Apropo, are un gust excelent în materie de personaje. După cum i-a descris pe Markus, Luci și Damian, Sara a trăit într-o lume în care idealul de frumusețe era atins.

Tipul e mai sexi decât păcatul.

În concluzie, le recomand tuturor împătimiților de fantasy romanele Marinei Neagu. Citiți și lăsați-o pe autoare să vă schimbe viața. De asemenea, veți avea un motiv în plus să nu dormiți noaptea, dar merită.