Recenzie: „Neamul corbilor: Copiii întunericului” de Lavinia Călina

Titlu: Neamul corbilor: Copiii întunericului
Editură: Herg Benet
Disponibilă aici la reducere!
Mulțumesc, libris.ro, pentru exemplarul oferit! You rock, guys!





































Cartea asta m-a ucis. Lavinia, în toate paginile, a pus sare pe rană, a împins cuțitul în mine. Mă jur. Vorbeam cu ea în timp ce citeam și îmi pregăteam mereu în cap următoarele amenințări. Așadar, cum s-a terminat până la urmă această minunată experiență pentru mine? Să vedem ce am zis pe Goodreads.

















Mda, cam asta e. Țin minte și când am închis cartea i-am transmis (mai ales telepatic) Laviniei toate urările mele de bine, cum zice profa de fizică *ups, ea va citi recenzia asta.. sorry not sorry*. Nu, dar pe bune acum, Mi-a luat foarte mult timp să procesez toate informațiile. Eram la pagina 30 a celui de al doilea volum și încă eram șocată de tot ce s-a întâmplat până atunci. Bun, cred că am vorbit (deocamdată) destul de impactul pe care l-a avut sfârșitul asupra mea. Să vedem pe parcurs. 

dar chiar nu îmi făcusem tema și măcar de data asta aveam un pretext












Faza cu ”dark times”... Mă întrebase Lavinia la ce pagină eram și mi-a spus să mă pregătesc că urmează „vremuri bune”. Normal că eu am întors toate astea și împotriva ei că doar din cauza ei sufletul meu era în bucăți. Cred că ar trebui să vă arăt sinopsisul că sigur eu bat aiurea câmpii și unii poate nu știu nici despe ce e vorba. My bad.

Când ești pe fugă, nu te mai gândești la ce lași în urmă, la persoanele pe care s-ar putea să nu le mai vezi, la locurile frumoase prin care nu o să te mai plimbi, la prieteni în compania cărora nu o să mai bei o bere, la cartea pe care nu ai mai returnat-o la bibliotecă. Și cu siguranță nu te gândești că ai uitat pe noptieră CD-ul cu formația preferată. Nu, atunci când fugi, tot ce vrei e să scapi, să ajungi cât mai repde posibil într-un loc în care nimeni să nu te conoască și nimeni să nu știe ce ai făcut.

Roxana și Nicol, două adolescente cu personalități aparent diferite, devin cele mai bune prietene după o noapte în care viața li se va schimba complet. Împărtășind același secret, ele vor încerca timp de mai mulți ani să ducă împreună o existență cât mai banală, cotidiană, pentru a se ascunde de cei care le doresc, probabil, moartea.
Dar chiar secretul nu este ceea ce pare. Devenite pioni în mijlocul unei confruntări seculare între cele mai puternice neamuri de vrăjitori, cele două tinere au de ales între a fugi mereu sau a-și înfrunta adversarii. Întunericul este însă foarte aproape, mult prea aproape…
Magie și acțiune, răsturnări de situație, intrigi țesute de veacuri, iubiri blestemate; un creuzet al coșmarurilor devenite realitate, în care moartea pândește din colțul oricărei străzi, în ochii oricărui trecător și chiar din adâncul propriului suflet. Lupta abia a început, iar Neamul Corbilor este mai decis ca niciodată să fie cel care va câștiga supremația asupra întregii lumi.

Întunericul era prezent și în mine. Exista de fapt în noi toți. Singura diferență era că unii dintre noi știam să îl deosebim și să-l evităm. Unii dintre noi nu renunță la luptă, și nici eu nu aveam de gând să o fac prea curând.

Cartea asta e cea mai bună carte fantasy pe care am citit-o. Are toate elementele pe care trebuie să le aibă un astfel de roman: suspans, tensiune și, recunosc, durere din partea personajelor, dar și a cititorilor. Am citit-o cu sufletul la gură. Oriunde mergeam, trebuia să o iau cu mine pentru ca, de fiecare dată când aveam nevoie de doza mea de fantezie, Neamul Corbilor era alături de mine (oare e ironic să spun asta? citiți cartea și spuneți-mi și mie). Mereu eram în căutare de răspunsuri la miile de întrebări pe care mi le puneam. Am fost copleșită total. 


Nu mă pot abține, trebuie să recunosc ceva: mi-a plăcut mai mult decât Zona Zero (Elena, nu mă omorî - citiți aici recenzia și, da, știu că modul meu de a recenza era complet diferit, se numește evoluție, oameni frumoși). Totul la cartea asta m-a atras. Modul în care autoarea m-a introdus în poveste m-a... fermecat. Și la propriu, și la figurat. M-am simțit și eu ca un personaj al romanului. Că tot veni vorba de personaje, să vi le prezint pe Roxana și Nicol. Cred că mă asemăn destul de mult cu Rox - o fată silitoare, perseverentă, oarecum naivă și care mereu le arată oamenilor de ceea ce e în stare, întrecându-și limitele. Nicol e... alter ego-ul meu - partea aia rea care e prezentă în fiecare dintre noi, cizelată și care explodează când e pusă la încercare. Fetele astea, sincer, m-au învățat multe - de la a trăi fiecare experiență la intensitate maximă fără să mă gândesc la consecințe, la a aprecia toate persoanele din jurul meu pentru că, la un moment dat, nu mă voi mai putea bucura de ele.

Oamenii vin și pleacă din viața ta. Chiar dacă au fost prezenți pentru o scurtă perioadă sau una mai îndelungată, atunci când îi pierzi lasă în urmă un gol cât de mic în inima ta. Să pierzi pe cineva drag e cumplit.

Ce mă aștept să se întâmple în continuare? Multe morți. Mult mai multe morți. Blood bath, cum i-am zis și Laviniei. Chiar dacă sunt abia la pagina 51 din volumul doi, vă pot spune că tehnica de scriere a autoarei s-a îmbunătățit, având în vedere și experiența acumulată ca scriitoare de-a lungul a doi ani. Eu mă gândesc la câte s-au schimbat de săptămâna trecută, dar mai de acum doi ani de zile.

Dar siguranța de care dădea dovadă când vorbea și întunericul prezent în ochii lui mă țineau pe loc. Am stat nemișcată în timp ce el s-a apropiat. Credeam că a trecut o eternitate, când de fapt fuseseră câteva secunde.

Cel mai bun fantasy. Le recomand din tot sufletul meu tuturor această carte care mie mi-a tăiat răsuflarea încă de la primele pagini. Și, chiar dacă eu nu judec o carte după copertă, trebuie să recunoaștem: coperta e genială.

5/5 cărți la puterea a doua (evident)

Până data viitoare, citiți, oameni frumoși!


Postări populare