Ce a însemnat târgul de carte Gaudeamus pentru mine? #gaudeamus2k16

Într-o postare trecută, anunțam lansările editurilor Quantum și Herg Benet la care aș fi făcut orice să particip. Acum îmi vine să râd cum a întors soarta toate lucrurile în bine și... am fost la Gaudeamus. La Gaudeamus, că nu am ajuns la toate lansările. Hai să vă povestesc cum a început totul.

















Leila Sandra Coroian, autoarea romanului I. R. En. apărut la editura Quantum, este din Reșița, la fel ca mine, și ne-am gândit noi să ieșim într-o seară la o cafea. Ne-am văzut, s-a creat instant o legătură strânsă între noi și am început să vorbim fără să ne mai oprim. Bineînțeles că am adoptat subiectul târgului și eu încă eram în starea aia proastă că nu merg, iar ea mi-a făcut seara și mai frumoasă: mi-a propus să mergem împreună
Mie îmi crescuse și tensiunea de euforică ce eram. După am mai stat puțin de vorbă și am plecat acasă. Primul lucru pe care l-am făcut a fost să mă dau bine pe lângă mama, să devin fiica exemplară și să mă milogesc de ea să mă lase. 
Am vorbit și cu tata (care a fost din prima de acord) și până la urmă a fost totul cum am vrut eu (am mai băgat eu câteva vrăjeli, dar s-a meritat... Doamne, sper ca mama să nu citească asta). Având confirmarea, am început să sun toate persoanele importante cu care trebuia neapărat să mă văd și, teoretic, am avut toată ziua aranjată.


Sâmbătă dimineață la ora 3 jumate am plecat la drum și timp de vreo 7 ore am ascultat întruna muzică, făcându-mi filme despre cum va fi ziua.
 Cum am intrat în Romexpo, eu am luat-o la dreapta, Leila la stânga. Prima scriitoare cu care m-am văzut a fost Theo Anghel și încă regret că nu am făcut o poză cu ea. Mi-am lăsat toate lucrurile la stand și am început să mă plimb aiurea prin târg. Normal că m-am pierdut de vreo 6 ori. Standul editurii Herg Benet era foarte aproape de cel al editurii Quantum și bineînțeles că acela a fost următul loc în care m-am îndreptat.
 L-am văzut pe Alexandru Voicescu, dar era extrem de ocupat și nu l-am deranjat prea mult. Următoarea, a fost Monica Ramirez. Am recunoscut-o de cum am văzut-o, dar mi-era oarecum ciudat să merg la ea și să mă prezint, dar mi-am activat partea tupeistă, am mers la ea și am început să vorbim. Când a zis „aah, Amalia, eu te știu pe tine”, mândria mea a atins cote maxime. 
Lângă ea, era Anamaria Ionescu și normal că nici cu ele nu am făcut poze, dar am rămas cu amintirile.


Când m-am întors la standul-mamă (Quantum), m-am întâlnit cu Daniel Botea, autorul romanului Eu împotriva mea căruia i-am scris aici o recenzie. Am stat puțin de vorbă și a urmat lansarea lui la care am rămas (una din puținele lansări la care am stat până la final).





























Atmosfera lansării a fost cam ca cea din carte, așa că, decât să bat apa-n piuă aiurea, mai bine citiți cartea.


Următoarea lansare la care am ajuns și de la care nu mi-am permis sub nicio formă să lipsesc a fost cea a romanului Jurnalul primei mele morți scris de Ioana Duda. 


























Despre asta aș putea vorbi ore întregi fără să mă plictisesc. Cuvintele Ioanei îmi ajung până în suflet de fiecare dată când o aud. Ea e una din acele persoane pe care ai vrea le ai lângă tine o viață întreagă. Și mai multe, dacă s-ar putea. Spre finalul lansării, mi-au dat lacrimile. M-am dus la ea și am îmbrățișat-o cât de strâns am putut. Îi mulțumesc pentru tot.

Între timp, m-am întâlnit cu cele două Cristine ale editurii - Nemerovschi și Boncea.





















Următoarea lansare la care am ajuns a fost cea a unei bune prietene - Cristina Oțel. În cadrul ei, invitată a fost Simona Stoica și trebuie să menționez că ea a fost una din cele mai entuziasmate persoane atunci când a aflat că vin. Btw, she is the best hugger ever.























Acum vine piesa de rezistență. Lansarea Leilei în cadrul căreia am vorbit a fost, după cum era de așteptat, cea mai mișto. În acele câteva minute, m-am simțit că fac parte cu adevărat din ceva foarte important, pot spune că m-am regăsit. Îi mulțumesc din suflet ei și editurii că au avut încredere în mine când mi-au pasat microfonul. Știți câtă fericire și cât entuziasm are fata asta în ea?


Alte persoane cu care am mai stat de vorbă au fost Oana Arion, Rodica Mijaiche, Corina Ozon, Mălina Barbu (voi poate o știți sub numele de Yuki), Gabrielle Guvenel, Corina Cîndea și cu sigurană și altele, dar nu mi-ar ajunge timpul să le enumăr pe toate.


Deeeci târgul de carte Gaudeamus a fost cea mai mișto experiență din viața mea de jurnalist cultural de până acum. Abia aștept Bookfest-ul!





Postări populare