Recenzie - „Secrete” de Rodica Mijaiche

Titlu: Secrete
Autor: Rodica Mijaiche
Editură: Librex Publishing
Disponibilă aici!
Îi mulțumesc din suflet autoarei pentru exemplarul oferit! Hugs! :)






































Doamne, deci sunt cărțile alea de la care nu ai așteptări grandioase, dar care te uimesc din toate punctele de vedere. Cu siguranță, Secrete de Rodica Mijaiche este una din ele.
















Nu pot spune că nu aveam așteptări mari. Da, aveam, dar nu chiar imense. Credeam că va fi o carte oarecum clișeică în care sunt trei destine ale unor trei cupluri și, la final, toți trăiesc fericiți până la adânci fericiți. Ha ha ha. Nu. Știam că Rodica Mijaiche scrie minunat, i-am citit romanul de debut, Anotimpul iubirii (recenzia aici), și m-am îndrăgostit iremediabil de stilul ei. Totuși, aveam o reținere la început în ceea ce privește povestea. Însă, încă de la primele pagini, mi-am dat seama că m-am înșelat amarnic.


Știa că făcea cele mai ciudate alegeri în privința bărbaților cu care ieșea, dar niciunul nu avusese priviri atât de intense, de parcă nu ar fi vrut să scape nicio vorbă, de parcă ar fi putut să afle cine știe ce secrete.


Marina și Sebastian. Lindsey și Lucas. Alexa și Albert.
Trei cupluri. Șase destine. Fiecare legate între ele prin dorința de a iubi și de a supraviețui vitregiilor timpului, oamenilor și răzbunărilor.
La șapte ani de la despărțirea de Sebastian Raescu, viața Marinei Barbu mergea înainte ca și când nimic nu s-ar fi întâmplat. În vârstă de douăzeci și opt de ani, Marina consideră că viața ei sentimentală este un subiect ce nici nu merita adus în discuție.
Marina află pe propria-i piele că inima ei este încă legată de cea a lui Sebastian.


Cu el se simțea liberă să facă orice simte. (...) Îi fusese dor de aceste sentimente, de aceste trăiri devoratoare.


După cum mă știți voi pe mine, sunt serioasă... în ceea ce privește publicarea recenziilor, bineînțeles, și nu trec de deadline. De data asta, cartea am primit-o joi, zi în care m-am grăbit să termin ce citeam atunci, iar de vineri până sâmbătă dimineață eram la propriu și la figurat afundată în Secrete. Încă de la prima pagină, mi-am spus: ei, cartea asta clar o să îmi placă maxim până la sfârșit (Rodica Mijaiche poate confirma). Stilul autoarei este minunat, te face să nu mai vrei să lași cartea din mână, iar, după ce o termini, să vrei să nu se termine niciodată. Abia aștept să mai citesc cărți publicate de această scriitoare genială!






































Cred că acest roman este chiar pentru toate gusturile pentru că are câte puțin din fiecare gen: de la romance, la acțiune. Dacă luăm în calcul modul în care au fost construite personajele, chiar și psihologie. Suspansul este un element cheie al cărții. Pagină cu pagină, îți dorești tot mai mult să ajungi la deznodământ, dar nu vrei nici să se termine. Înțelegeți ce tot explic eu pe aici? You wanna finish the book but you do not wanna finish the book. Oricum, eu am fost pe tot parcursul acțiunii într-un carusel: dacă la început totul era într-o stare frumoasă de echilibru, s-a ajuns chiar la internarea unei din protagoniste, la crimă, la... dezvăluirea unor secrete din trecut.


Dar apoi m-am gândit că probabil trecutse prin multe în viață și învățase să supraviețuiască. Ceea ce trebuia să învăț și eu de acum înainte.


Că tot veni vorba de trecut, trebuie să știți că acțiunea se petrece în două planuri (dacă mai adăugam și narative, sunam ca profa de română, îmi pare rău): evident, în prezent, anul 2016, și în trecut, al doilea război mondial, anul 1940. Una din acele trei destine ne este pusă în scenă prin retrospecție. Tot ce vă rog eu este să nu vă gândiți la historical romance, acel gen super clișeic în care majoritatea cărților par trase la xerox. Rodica Mijaiche adaugă ceva în plus literaturii române prin talentul ei incredibil.


Tot ce văzu o făcu să creadă că visurile pot deveni realitate. (...) Nici dacă ar fi fost un cutremur nu ar fi putut să se desprindă din îmbrățișarea pătimașă. Dar nici nu dorea. Acolo ar fi vrut să-și petreacă tot restul vieții, dacă ar fi fost după ea.


Unele din cele mai importante lecții pe care mi le-a arătat cartea asta sunt că orice persoană din viața mea îmi poate da peste cap așteptările, că secretele, oricât de bine păzite credem noi că sunt, ne ajung la un moment dat din urmă și că iubirea este cel mai bun medicament pentru orice rană, asta dacă noi îi dăm voie să intre în viața noastră. Cartea nu e doar o lectură minunată, ci o încadrez ca o experiență. Îi mulțumesc din suflet autoarei pentru ceea ce m-a făcut să realizez. Cred că a fost ca un duș rece,


Totdeauna voi fi lângă tine. Doar deschide-ți inima. Acceptă iubirea tuturor. Iubirea te-a salvat de la ceva mai groaznic decât moartea.


Nu cred că mai e nimic de adăugat, decât îndemnul meu de a citi cartea care este absolut superbă. Aveți încredere în mine și de data asta, oameni frumoși. Nu veți regreta. Felicitări încă o dată autoarei pentru tot ceea ce a reușit să realizeze!

5/5 cărți la puterea a doua

Postări populare