Recenzie - „Cei care merită să moară” de Peter Swanson

Titlu: Cei care merită să moară
Autor: Peter Swanson
Editură: Litera
Colecție: Buzz Books (una din colecțiile mele preferate, alături de Blue Moon)
Disponibilă aici! transportul este gratuit la comenzi de peste 99 RON.
Îi mulțumesc editurii Litera pentru exemplarul oferit!

De ceva vreme, chiar simțeam nevoie să citesc o carte ca asta care să mă țină într-un suspans continuu și mă bucur enorm că am avut ocazia să o citesc. Hai să vedem ce am spus pe Goodreads:

Fără alte introduceri, vă prezint sinopsisul: 

Într-un zbor de noapte de la Londra la Boston, Ted Severson o întâlnește pe fascinanta Lily Kintner. La un pahar, cei doi, străini până atunci, încep un joc al adevărului, dezvăluindu-și unul altuia detalii foarte intime. Ted povestește despre căsnicia lui ratată și despre cum e convins că soția sa, Miranda, îl înșală. Se pare că au fost nepotriviți din start: el e un om de afaceri bogat, ea, un spirit artistic liber – contrast care le-a aprins cândva pasiunea, dar care a devenit acum un clișeu. Jocul capătă însă o notă mai sumbră atunci când Ted afirmă, mai în glumă, mai în serios, că ar fi în stare s-o ucidă pe Miranda pentru purtările ei. Fără a sta pe gânduri, Lily îi propune să-l ajute. La urma urmei, unii oameni – de pildă, o soție mincinoasă și infidelă – merită să moară…

La Boston, legătura perversă dintre conspiratori se adâncește pe măsură ce pun la cale moartea Mirandei. Dar trecutul lui Lily ascunde un secret pe care ea nu i l-a dezvăluit lui Ted: experiența în arta crimei, dobândită de timpuriu în viață. Brusc, cei doi se trezesc implicați într-un joc de-a șoarecele și pisica din care nu poate supraviețui decât unul… cu un detectiv isteț și foarte hotărât pe urmele lor.

Și, mai important, ne pierdusem identitățile care ne definiseră inițial în relația noastră. (...) Știam că noi doi eram propriile noastre clișee, total opuse, dar pentru noi funcționa.

Care sunt ingredientele unui thriller de succes? Suspans la fiecare pagină, intrigă cât cuprinde, de acțiune să nu mai spun. Ei bine, autorul reușește să combine toate astea într-un roman absolut genial. Eu nu prea am avut ocazia să citesc astfel de cărți, dar și atunci când o fac sunt cea mai norocoasă. E minunat cum Peter Swanson a reușit să creeze o lume atât de complicată, pornind de la un lucru atât de simplu ca întâlnirea a doua personaje într-un bar. Deși, până la urmă, totul se rezumă la acel simplu prim ”small talk” unde ne destindem și spunem ce avem pe suflet crezând că nu există consecințe. Cel puțin, la asta s-a gândit Ted când îi mărturisește lui Lily că și-ar omorî soția. El cu siguranță că nu a văzut ceea ce a urmat. 

-De pildă, deja mi-am închipui că fac sex cu tine. (...) Adu-ți aminte, adevărul absolut am spus. Nu fi surprinsă, majoritatea bărbaților pe care îi cunoști gândesc probabil lucruri dezgustătoare despre tine în primele cinci minute.

-Interesat, a remarcat ea. Nu-mi pot imagina cum ar fi să cunoști pe cineva și să știi imediat că vrei să faci sex cu acea persoană.

-Nu e chiar așa, am spus. E mai degrabă o reacție profundă când doar îți amintești. Ca atunci când stăteam la rând la poarta de îmbarcare și eu mă uitam la tine și mi te închipuiam goală. Se întâmplă pur și simplu. Femeilor nu li se întâmplă niciodată asta?

-Adică să își imagineze brusc sexul cu un bărbat? O, nu. La noi e altfel. Ceea ce ne întrebăm este dacă bărbatul pe care tocmai l-am cunoscut vrea să facă sex cu noi. 

-Ei bine, vrea. Fii convinsă de asta. Dar, crede-mă, nu vrei să știi mai mult de-atât. 

-Vezi, nu e amuzant jocul ăsta? Acum, de ce nu-mi spui mai mult despre cum vrei să-ți omori soția?

(aprob conversația)

Pe lângă acele ingrediente pe care le-am menționat, cartea e plină de întorsături de situație. Nici nu începi bine să cred ca X e criminalul, când apare Y și strică tot. Apoi Z le dă în cap la amândoi, dând vina pe S și T spune că e vina lui X. Totul e foarte complicat și este chiar ceea ce aveam nevoie eu să citesc. Acțiunea este povestită din perspectiva mai multor personaje, iar eu am adorat lucrul ăsta pentru că autorul ne arată ce gândește fiecare criminal/posibil criminal. Cititorii au privilegiul de a intra în mintea unui criminal. Cred că ăsta e un argument destul de puternic de a vă face să citiți carta lui Peter Swanson, nu? Mă rog, pe lângă povestea uluitoare și intriga omniprezentă. 

Și ce poate fi mai interesant decât capcanele în care te atrage un scriitor foarte bun? Te face să crezi un lucru de zece ori până ajungi să te îndoiești și de existența ta. Și nu exagerez cu nimic. Totul se rezumă la acel mic și neînsemnat suflet (sau poate sunt mai multe?) căruia nu îi mai dai voie să trăiască și, chiar dacă e mort, totul se întoarce împotriva ta. Exact când crezi că totul ajunge la un echilibru, îți dai seama că te-ai înșelat amarnic. Mi-a plăcut enorm cartea, chiar dacă și Peter Swanson a folosit acea tehnică a amintirilor ce mă enervează pe mine. Dar trebuie să privesc obiectiv cartea și... ce să mai, mi-a plăcut maxim!

Te-a transformat într-un criminal, și asta e ceva ce nu mai poți schimba.

Le recomand cu căldură tuturor această carte căci te deconectează de la realitate și te ține în priză până la sfârșitul lecturii. Pe mine m-a impresionat mult mai mult decât mă așteptam. Până să ajung la punctul culminant, nu credeam că voi avea o părere atât de bună față de stilul de scriere al lui Peter Swason. Chiar aș vrea să citesc și alte cărți scrise de el pentru că nu cred că m-ar dezamăgi. Cel puțin cu acest roman mi-a sărit peste așteptări. Și asta nu se întâmplă prea des.

Nu avusesem de gând să mă îndrăgostesc, dar cine are?

În concluzie, dacă sunteți în căutare de un thriller, Cei care merită să moară e salvarea voastră. Veți savura fiecare pagină fără să vă opriți și la sfârșit veți vrea mai mult. Merită o recitire.