Recenzie - „Neamul corbilor: Blestemul zorilor” de Lavinia Călina

Titlu: Neamul corbilor: Blestemul zorilor
Autor: Lavinia Călina
Categoria: Literatură română
Disponibilă pe site-ul libris.ro la reducere!
Le mulțumesc prietenilor de la Libris pentru exemplar! :)
În continuare, veți citi recenzia cărții mele fantasy preferate (mă rog, la serie mă refer).

Știți că sunt anumite cărți care te obosesc psihic? Așa e și seria asta. Acțiunea e atât de complexă, oameni buni, și se întâmplă atât de multe într-un timp atât de scurt încât te iau durerile de cap. Hai să vedem ce am gândit eu după ce am lăsat cartea din mână și simțeam că am febră:

Am fost atât de terminată încât nu am ajuns încă să mă iau de Lavinia de ceea ce a făcut. Am fost obosită psihic să mă mai cert cu partea malefică omniprezentă din ea. Eh, nu e bai, mai e timp. Noi tot avem de discutat și cu siguranță fiecare cititor care termină seria simte nevoia de a-i cere Laviniei câteva explicații pentru că... pentru că nu se poate ca cineva să fie atât de crud. My heart is gone. Totuși, voi ar cam trebui să știți sinopsisul. Take a look.

... habar nu aveam la ce să ne așteptăm în clipa următoare. Ciudat, dar cu cât îți planifici viața, cu atât te surprinde când se dă totul peste cap. În ultima vreme încetasem să-mi mai fac planuri și încetasem să-mi fac planuri și încercasem să trăiesc clipa, căci știam că nimic nu avea să țină prea mult.

Continuarea romanului Copiii întunericului (recenzia aici)

Despărțite de încrâncenata luptă a magiei, luptă la care nu și-au dorit să ia parte, reîntâlnirea dintre Nicol și Roxana nu este cea așteptată. Ambele tinere fete intră în mrejele fără scăpare ale propriilor Neamuri, adâncindu-se treptat în fapte care le determină, aparent, să își piardă identitatea. Iar viziunea cea mai întunecată, acea viziune o morții și a crimei de neînchipuit, pare să prindă contur din ce în ce mai puternic. Un contur negru… al destinului neînduplecat.

Magie și acțiune, răsturnări de situație, intrigi țesute de veacuri, iubiri blestemate; un creuzet al coșmarurilor devenite realitate, în care moartea pândește din colțul oricărei străzi, în ochii oricărui trecător și chiar din adâncul propriului suflet. Lupta abia a început, iar Neamul Corbilor este mai decis ca niciodată să fie cel care va câștiga supremația asupra întregii lumi.


În războiul nostru nu e loc de povești cu Romeo și Julieta.


După ce am terminat cartea, mă gândeam la pretextele pe care le-ar putea băga Lavinia când o s-o exasperez cu întrebările. Ar putea să mă expedieze foarte ușor cu replica: e doar o carte, nu poți fi atât de heartbroken de la ea. Oh, ba da. Asta e și ideea. Cu siguranță știe și ea că asta e dovada că nu e doar o carte. Povestea, te la primele pagini, te prinde rău, îți intră în vene și nu te mai poți dezlipi de serie până ajungi la final. Pur și simplu. Stilul autoarei este minunat, nu poate spune nimeni că drumul Laviniei Călina nu e scrisul. Oamenii ca ea ar trebui să fie apreciați și promovați mult mai mult pentru că fac totul cu pasiune, iar talentul e incontestabil.

citatul e cu dedicație specială

Cred că ar trebui să vorbesc ceva propriu-zis despre carte. Nicol și Roxana au evoluat maxim de la începutul primului volum și până acum. Nu îmi vine să cred cum relația lor atât de strânsă de prietenie s-a transformat în... nu, normal că nu zic, dar a suferit mai multe treceri, ca să zic așa, decât m-am putut gândi. Cred că o parte a suspansului era dată tocmai de asta, de aceste complicate suișuri și coborâșuri prezente nu doar între cele două protagoniste, dar și între Roxana și Liviu, Nicol și Ștefan, Roxana și Ștefan, Nicol și Radu... Mi-e greu și să le enumăr, sunt prea multe, că doar ele au intrat în contact cu toate personajele și se pare că au lipici la probleme (evident, că doar Lavinia a scris cartea).

Să nu-ți fie frică de întuneric, căci de la întuneric știi la ce te poți aștepta.

Autoarea te face să vrei să îi citești cartea, iar, când o termini, să o iei de la capăt. Asta e una din puținele cărți pe care simt că trebuie să o recitesc cândva. Nu pentru că are nu știu ce învățături de viață sau alte chestii de genul, ci pentru că știu că îmi vor lipsi prea mult cuvintele ei. Nu știu cum reușește, dar Lavinia te face să vrei să știi mai cât mai multe după terminarea fiecărei pagini. Pur și simplu, nu poți să te miști dacă nu știi ce se va întâmpla. And here I am. Waiting for a miracle. Vreau volumul trei și sunt sigură că asta e în mintea tuturor celor ce au citit seria până acum. Cred că o să mă simt ca o dependentă fără droguri până apare continuarea.

-La ce te gândești? îmi șopti el, apoi mă mușcă de ureche.

-Că de fapt voiam să beau o cafea, dar și asta e o metodă interesantă de-a te trezi.

Cam asta e, oamenii mei frumoși. Dacă vreți să fiți și vă simțiți și voi beți datorită (da, aici e datorită) cuvintelor geniale ale Laviniei Călina. vă recomand cu cel mai mare drag seria. Doar nu degeaba e seria mea preferată fantasy. 

evident, 5/5 cărți la puterea a doua