Recenzie - „Caietul psihopatului” de Ștefan Bolea

Titlu: Caietul psihopatului
Autor: Ștefan Bolea
Categorie: Literatură română
Mulțumesc, Libris, pentru exemplar!
Cartea este disponibilă la reducere aici!

foto: Andi Abrudan - booktuber

Sunt câteva cărți cărora îmi este foarte greu să le scriu recenzie fie pentru că mi-au plăcut prea mult, fie pentru că mesajul este mult prea profund și eu nu am cum să îl transmit printr-o simplă recenzie, fie nu le-am înțeles pe deplin. Ei bine, Caietul psihopatului se încadrează în fiecare categorie.


În primul rând, cred că ar trebui să vă pun în temă: cartea e un jurnal. Dacă chiar e jurnalul lui Ștefan Bolea sau dacă e pur și simplu astfel structurat, nu am de unde să știu. Ceea ce e diferit de alte așa-zise jurnale este lipsa unei povești. Cartea poate fi văzută și ca o culegere de idei, texte, gânduri, poezii - toate adunate între două coperte (superbe).

Singurul mod de a transcende impasul este de a folosi otrava drept antidot.

Ceea ce îmi este foarte greu este să spun tema principală. Sincer, nu cred că există. Aș spune că moartea, dar apoi mă gândesc la reprezentarea geniului, apoi la propria persoană. Cred că trebuie să îl luăm pur și simplu ca pe un jurnal de creație. 

Durerea câștigă, orice ar fi. Scriem pentru a celebra durerea, care ne-a învins.

Ștefan Bolea este unul din puținii scriitori români contemporani cu care m-aș mândri toată viața. Stilul lui este minunat, te prinde în carte și nu îți mai dă drumul. Nu cred că e posibil să treci vreodată peste cuvintele autorului și, de aceea, eu, cel puțin, îi voi citi și celelalte cărți că doar vreau să respir în continuare, nu?

Am sărbătorit îndrăgostirea împreună cu primul certificat de nebun.

Cred că, pentru a înțelege cu adevărat esența cărții, trebuie să ai un anumit grad de maturitate pe care eu recunosc că încă nu l-am atins. Cu siguranță, Caietul psihopatului este o carte care trebuie recitită, nu citită.  Sunt curioasă cât de diferit voi percepe cuvintele autorului peste câțiva ani.
 
ești
vocile din tine.

Știu că asta e una din cele mai scurte recenzii pe care le-am scris, dar cred cu tărie că există anumite cărți pe care trebuie să le lași să vorbească pentru sine, așa că mai bine grăbiți-vă să comandați cartea. Aș vrea să îi recomand profei mele de română cartea asta, sunt tare curioasă de părerea ei.  În rest, dacă ești pregătit să simți gustul morții sub limbă și scripiri de geniu, te provoc. 


calificativ: 5/5

Postări populare de pe acest blog

Romanul universal al iubirii - „Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război” de Camil Petrescu

Poezia - cea mai profundă formă de exprimare a iubirii - „Departe de mine. Departe de tine” de Flavius Simion (prerecenzie)

Recenzie - „Suge-o, Ramona!” de Andrei Ciobanu