Recenzie - „Trei coroane întunecate” de Kendare Blake

Titlu: Trei coroane întunecate
Autor: Kendare Blake
Editură: Grupul Editorial Corint
Cartea este disponibilă pe site-ul editurii și pe Libris!
Îi mulțumesc editurii pentru exemplar! Hugs!


Despre cartea asta nu știam mare lucru. Am aflat de ea în momentul în care cei de la Corint mi-au trimis un mail prin care se poate precomanda. Când scriam articolul, evident că am citit sinopsisul, ce spuneau oamenii pe Goodreads și sincer începusem să îmi fac așteptări destul de mari. Atunci când editura mi-a trimis exemplarul, am fost foarte entuziasmată și am început să o citesc cât de repede am putut. Ei bine, rezultatul nu a fost cel pe care îl așteptam.


În fiecare generație de pe insula Fennbirn se naște un set de triplete: trei regine, toate moștenitoare cu drepturi egale la coroană și fiecare posedând puteri magice mult râvnite.

Mirabella stăpânește cele patru elemente, e capabilă să stârnească vâlvătăi lacome de foc sau furtuni violente doar pocnind din degete. Katharina este o otrăvitoare și poate înghiți cele mai ucigătoare veninuri fără să simtă aproape nimic. Arsinoe domină natura și despre ea se spune că ar avea harul de a face să înflorească cel mai roșu trandafir și să îmblânzească cel mai aprig dintre lei. Dar pentru a deveni Regina Încoronată nu e nevoie doar de originea regală. Fiecare soră trebuie să lupte pentru asta. Și nu e doar un joc în care cineva câștigă sau pierde…e o luptă pe viață și pe moarte. În noaptea în care surorile împlinesc șaisprezece ani, bătălia începe.

ULTIMA REGINĂ RĂMASĂ ÎN VIAȚĂ PRIMEȘTE COROANA.

Sună foarte atrăgător, nu? Asta am crezut și eu. Când am început să citesc, mă așteptam să fiu pur și simplu trasă în poveste, dar nu s-a întâmplat. Nu m-am simțit ca un personaj al cărții, așa cum se întâmplă la majoritatea cărților bune, ci am simțit că mă uit la un film. Evident, nu a fost cea mai mișto senzație pe care mi-a dat-o o carte. Ei bine, de aici a pornit primul minus din partea mea.

De asemenea, am avut o problemă cu stilul autoarei și modul ei de a transmite emoțiile. Pur și simplu nu m-a prins. Nu știu dacă e vina mea sau dacă Kendare Blake chiar nu a dat ce a avut mai bun din ea la cartea asta, dar pe mine nu m-a impresionat deloc. Și nu cred că sunt singura care simte asta în privința acestei cărți. Poate dacă se mai lucra puțin la ea, dacă ar fi recitit-o de mai multe ori și prelucrat-o cum se cuvine, ar fi ieșit altceva.

Totuși, trebuie să recunosc că ideea poveștii este genială și unică. Personajele mi-au plăcut maxim, deși nu le-am simțit așa cum mi-aș fi dorit. Ar fi fost foarte bine dacă aș fi putut ca și cititor să mă regăsesc întruna din regine. Katharina poate că s-a apropiat puțin de mine, dar, din nou, nu așa cum voiam.

Din nou, e vina mea, nu e, dar, din punctul meu de vedere, nu e o carte care se citește ușor. Mie mi-a fost destul de greu să o termin, poate tocmai pentru că stilul autoarei nu a fost pe gustul meu. Aveam de gând să citesc și alte cărți de ale ei, dar, după experiența cu această carte, voi mai amâna restul cărților ei ceva timp. Probabil până mi se duce din gură gustul neplăcut pe care mi l-a lăsat.

Ca și cititor înrăit al lecturilor fantasy, SF, ciudate etc, pot spune că am ceva exoeriență cu astfel de cărți și concluzia mea este că această carte nu e atât de bună pe cât se vrea a fi. Nu am niciun interes în a termina duologia. Chiar dacă m-a lăsat cu un cliffhanger înfiorător, ăsta nu e un motiv destul de bun pentru a mă face să continui. 

Așadar, dacă poți trece peste minusurile pe care le-am scris mai sus și vrei în continuare să citești cartea, ești invitatul meu. Dacă ți-a plăcut sau nu, îmi poți lăsa, dacă vrei, impresia ta în secțiunea de comentarii. Lectură plăcută!

calificativ: 3/5

Postări populare