Recenzie - „Fata de la nord de ziuă” de Alexandru Voicescu

Titlu: Fata de la nord de ziuă
Autor: Alexandru Voicescu
Editură: Herg Benet
Cartea este disponibilă pe site-ul editurii sau pe Libris!
Îi mulțumesc editurii pentru exemplar! Hugs! 

foto: Andi Abrudan - booktuber

Cartea asta e dovada evoluției lui Alexandru Voicescu drept autor. Sincer, nu am fost super impresionată de Malad, primul său roman, dar nici nu mi-a displăcut. Ei bine, situația s-a schimbat cu  Fata de la nord de ziuă. Mi-a plăcut mult mai mult decât mă așteptam.

După moartea tragică a soției sale, Gérard – un profesor francez de istorie a artei – decide să se retragă o perioadă în nordul îndepărtat al Europei. Liniștea pe care o caută în meditație printre fiordurile Norvegiei este întreruptă de întâlnirea accidentală cu o tânără ce urmează cursurile unei stranii școli locale de fotomodele, a cărei deviză este „Sine Anima”.

 

De la Malad până la Fata de la nord de ziua, Alexandru Voicescu a crescut ca și autor. Dacă în primul său roman descrierile mă cam enervau, aici parcă erau necesare. Dacă stau să mă gândesc mai bine, nici nu cred că ar fi fost un roman atât de reușit dacă pasajele lipseau. Acest lucru reprezintă un mare plus din partea mea, care mă plictisesc grav și foarte repede la unele cărți.

 

Bineînțeles că degeaba tehnica autorului e minunată dacă povestea este jalnică. În acest caz, povestea este foarte, foarte interesantă, ieșită din comun, misterul este prezent pe tot parcursul romanului și, până nu afli tot ce trebuie să știi, îți e greu să lași cartea din mână. E genial cum se împletește o idee unică de poveste cu cuvintele potrivite.

Pentru ca totul să fie ca la carte (see what I did there?), personajele trebuie să fie bine conturate. Aici intervine o problemă... subietivă. Aceeași problemă am avut-o și la Malad. Nu am putut deloc să empatizez cu personajele. Erau bine construite, dar atât. Poate chiar e doar problema mea, recunosc. Shame on me. Poate că o voi reciti cândva și va fi altfel.

La fel cum am spus și pe Goodreads, Alexandru Voicescu mi-a demonstrat încă o dată că nu duce lipsă de originalitate. Cred că unul din cele ma importante lucruri care te fac să fii un autor de succes e unicitatea, să vii cu ceva nou pe piața românească de carte. Am impresia că, dacă ar fi tradusă, ar prinde mult mai mult în străinătate decât în țară.

Totuși, de ce i-am dat doar 4/5 steluțe? Cum am mai spus, cred că e vina subiectivității. Oricât de bine ar fi scrisă, eu nu am... simțit-o. My fault. 

calificativ: 4/5