Recenzie - „Suge-o, Andrei!” de Andrei Ciobanu

Titlu: Suge-o, Andrei!
Autor: Andrei Ciobanu
Categorie: Literatură română
Cartea este disponibilă la reducere pe Libris.
Le mulțumesc celor de la libris.ro pentru exemplar!

Înainte de a începe, trebuie să specific că, dacă cumva spui piei, satană când auzi cuvinte gen pulă, pizdă, futut, sex etc, te rog frumos să închizi pagina. 

Se poate ca o carte să fie atât de captivantă, interesantă și... reală? Înainte de a începe recenzia, am o curiozitate: oare tipele alea care intrau în viața lui Andrei chiar și pentru o singură noapte oare se gândeau că vor ajunge să fie o parte din poveste, oare ăsta era scopul lor sau gândeau la fel ca el că doar se fut și toată lumea e fericită?

Singurul mod în care poți să afli dacă ai reușit să uiți cu adevărat o persoană pe care cândva o iubeai cu toată puterea ta este să te întâlnești cu ea, s-o privești în ochi și să nu-ți dorești s-o iei în brațe. Abia dacă reușești lucrul ăsta poți să spui că ești pregătit să treci mai departe.

Mulți dintre noi, dacă nu toți, am avut o poveste de iubire care ne-a dat lumea peste cap și ne-a făcut sufletul să zburde de fericire ori să urle de durere. O persoană care ne-a bântuit gândurile ani întregi și pe care cu greu am reușit să ne-o scoatem din suflet. O persoană pe care am căutat-o în fiecare relație nouă și care ne-a lăsat cicatrici invizibile, dar adânci.

Încercând s-o uite pe Anemona, Andrei are tot felul de aventuri, unele amuzante, altele neobișnuite. Dar, în realitate, el nu caută pe altcineva. Căutarea lui este o căutare de sine. Și de fiecare dată se regăsește în altă persoană, în mod diferit.

O carte care te va face să zâmbești, să râzi în hohote, să te gândești la propria relație sau, pur și simplu, să te miri ce mare-i grădina Domnului!

Având în vedere ce am spus pe Goodreads, știu la ce vă gândiți și nu, nu am de gând să îmi expun poveștile în fața voastră la fel ca Andrei Ciobanu, dar pot spune cu mâna pe inimă că, deși poate fi considerată o autobiografie ieșită din comun, eu o văd drept cartea tuturor tinerilor. Vrei, nu vrei, ai trecut cel puțin o dată prin experiențele lui Andrei și ați împărtășit aceleași sentimente. Suferință, iubire, ură, iubire, fericire, iubire și așa mai departe - nu cred că există un alt om care să poată vorbi despre toate astea atât cu nostalgia acelor întâmplate, cât și cu atâta pasiune și intensitate. Ah, și să nu uit de umorul de care dă dovadă la fiecare frază.

Îl cam excită inteligența. Rău (aviz amatoarelor).

Chiar, cuvântul care descrie cel mai bine cartea este intensitate. O fi și intensitatea la care vă gândiți voi, dar eu mă refer (mai ales) la sentimente și la modul în care Andrei povestește viața lui. Dacă chiar a fost 100% sincer, dacă e ficțiune, nu avem de unde să știm. Tot ce vreau să zic e că femeile/fetele de care a scris el sunt norocoase că l-au cunoscut.

Emana o energie sexuală teribilă și mirosul de tutun al degetelor mele i-a năpădit gustul de vodcă din gură.

Un lucru foarte important pe care l-am sesizat de la primele pagini este evoluția lui Andrei atât ca autor, cât și ca om. Spre deosebire de primul volum, vede altfel relația dintre el, Ramona și Anemona, dar personalitatea și caracterul i-au rămas aceleași. Temperamentul lui te năpădește prin deciziile pe care le-a luat pe parcursul timpului și, ca cititor, parcă ești martor la tot ce povestește el (ceea ce poate fi cumva marcant). 

Contrar a ceea ce crede toată lumea, iubirea nu te învață niciodată nimic, nici măcar să iubești. Suferința te învață să iubești. Și suferința vine din dezamăgire. De asta învățăm cel mai mult de la oameni, fiindcă ei te vor dezamăgi cel mai mult.

Nu știu dacă Andrei a făcut asta intenționat sau nu, dar când citești ceea ce scrie el e ca și cum te uiți la un film cu sufletul la gură. Nu pot spune că asta face parte din tehnica lui pentru că el nu e scriitor, ci doar un om super sincer care își pune sufletul pe tavă. Abia aștept să văd filmul după Suge-o, Ramona!. Ar fi păcat dacă Andrei nu va mai scoate cărți, dar sunt sigură că urmează o continuare a poveștii dintre el și... Nu este un scriitor de mare valoare a literaturii române, romanele lui fiind doar niște fenomene trecătoare, dar care fac ravagii.

-Ok, clar ești nebună.

-Așa e. Dar știi că ai o slăbiciune pentru femeile nebune, nu?

I-am dat 4/5 steluțe pentru că are multe pasaje în care se simțea... o lipsă. Nu era acel ceva. Se vede că scrisul e doar o pasiune de a lui Andrei și nu are mare planuri cu asta, nu a fost născut pentru asta, nu are atât de mult talent, dar are destulă voință. E clar că a pus multă muncă și dedicație în cărți, dar... să zicem doar că nu toți am fost născuți să devenim scriitori. Nu-i așa, Irina Binder?

Îți promit că nu va mai fi nimeni ca tine.

Diferența dintre Suge-o, Ramona! și Suge-o, Andrei! este că Ramona o cam suge în ambele volume, dar bineînțeles că asta nu e tot. Și Andrei a cam supt-o în primul volum. Nuuu, nu asta e important (poate). Ideea este că vraja asta dintre personaje e susțină mai bine în Suge-o, Ramona!, dar Suge-o, Andrei! este mai bine scrisă. I-auzi, deci asta înseamnă să o sugi mai mult să scoți cărți din ce în ce mai bune, nu, Andrei?

P.S.: Dacă dă dracu' să citești recenzia asta și să nu îmi răspunzi la mesaj, suge-o, Andrei!

calificativ: 4/5