Recenzie - „Pecetea morții” de Veronica Roth

Titlu: Pecetea morții
Autor: Veronica Roth
Editură: Grupul Editorial Corint
Cartea este disponibilă pe site-ul editurii și pe Libris!
Îi mulțumesc editurii pentru exemplarul oferit! Huuugs!


De foarte multe ori, citesc cărți doar pentru că sunt populare și, când vine momentul să le critic, sunt foarte aspră cu ele și chiar nu știu de ce. Pe de o parte, e bine să văd punctele slabe pentru a vă prezenta vouă atât plusurile, cât și minusurile, dar, pe de altă parte, încep să mă îndoiesc de toate cărțile care devin un must-read peste noapte.


În Pecetea morții, Veronica Roth înfățișează cu măiestrie puterea prieteniei și a dragostei într-o galaxie plină de haruri neprevăzute.

Pe o planetă stăpânită de violență și răzbunare, într-o galaxie unde unii sunt favorizați de soartă, toată lumea posedă un har, o putere unică menită să dea formă viitorului. În vreme ce majoritatea are de câștigat de pe urma acestui har, unii nu au aceeași soartă, abilitățile lor făcându-i vulnerabili în fața controlului celorlalți. Își vor putea aceștia recăpăta darurile, soarta și viețile? Vor fi ei capabili să întoarcă balanța de putere în această lume?

„Roth prezintă o lume detaliat construită, plină de intrigă politică și aventură, adesea brutală, însă pătrunsă de o emoționantă poveste de dragoste. Fanii lui Roth vor aștepta cu entuziasm urmarea.” -Booklist.

Eu nu am citit seria Divergent și nici nu intenționez să o fac prea curând. Trebuie să admit că, da, este o serie de care toaaaaată lumea vorbește și de care cu toții am auzit de nu știu câte ori. Veronica Ruth desigur că s-a bucurat de acest succes imens, publicând antologia Four și un epilog sub forma unei povești scurte. Cred însă că ea încearcă să le ofere cititorilor cât mai multe cărți asemănătoare cu seria Divergent tocmai pentru a nu-și pierde din succes. Ei bine, dacă e așa sau nu, doar ea știe, dar eu, ca cititor, simt că Veronica încă nu vrea să iasă din sfera Divergent.

Povestea este originală, pe alocuri trasă de păr, dar pot trece peste asta. Ca o lectură de pauză, de relaxare, merge de minune. Nu mă consider o fană a duologiei, dar vreau să continui și cu cel de al doilea volum. Una din cele mai bune tehnici ale autoarei este că te face să citești cartea până o termin. Dacă nu faci asta, parcă simți că te sufoci. Ăsta e un lucru foarte important pentru mine ca cititor, deci i-a adus un plus mare din partea mea.

Personajele, suspansul și acțiunea sunt nelipsite. Aici, jos pălăria. Veronica Roth este o scriitoare bună, nu degeaba se bucură  de succesul ăsta, daaar este mult, mult prea overrated, după părerea mea. Mă aștept ca nu mulți să fie de acord cu mine, but that is ok. Cred că Veronica Roth se axează doar pe cărți pentru adolescenți și atât. Nu văd oameni de peste douăzeci de ani să îi citească cărțile. 

Oricum, dacă ți-a plăcut Divergent, vei adora cu siguranță Pecetea morții. Nu pot spune cu certitudine dacă e o evoluție sau nu, dar între primul volum al trilogiei și primul volum al acestei duologii a mai scris o grămadă deci sper că Roth a evoluat ca scriitoare de-a lungul timpului, nu a rămas la acest nivel.

calificativ: 4/5

Postări populare de pe acest blog

Romanul universal al iubirii - „Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război” de Camil Petrescu

Povestea lor, povestea ta, povestea noastră - „Enigma Otiliei” de George Călinescu

Poezia - cea mai profundă formă de exprimare a iubirii - „Departe de mine. Departe de tine” de Flavius Simion (prerecenzie)