Recenzie - „Altfel... și totuși Alice” de Lisa Genova
Titlu: Altfel... și totuși Alice
Autor: Lisa Genova
Disponibilă aici!
Le mulțumesc celor de la târgulcărții.ro pentru exemplar!
P.S.: au prețuri începând cu 1 leu!
Ce poate fi mai frumos decât să cunoști mai mult lumea din jurul tău prin intermediul cărților? Ce să mai zic de atunci când afli mai multe despre anumite subiecte considerate tabu? Ei bine, în Altfel... și totuși Alice am descoperit nu doar drama unei femei, ci și ce înseamnă să trăiești cu boala Alzheimer.
Alice Howland se mândreşte cu viaţa pe care a muncit din greu să şi-o construiască. La cincizeci de ani, ţine prelegeri de psihologie cognitivă la Harvard, fiind recunoscută internaţional pentru teoriile sale inovatoare din domeniul psiholingvisticii. Are un soţ cu o carieră strălucită şi trei copii adulţi. Când începe să devină tot mai dezorientată şi să uite lucruri, un diagnostic cumplit îi schimbă viaţa – şi relaţia cu propria familie şi cu lumea – pentru totdeauna. Emoţionant şi zguduitor, Altfel… şi totuşi Alice înfăţişează destinul tragic al unui om care se confruntă cu instalarea timpurie a bolii Alzheimer şi suferinţa imensă pe care aceasta o provoacă.
Oricât de deștepți erau, Alice și John nu puteau pune cap la cap un
plan definitiv, pe termen lung. Erau prea multe necunoscute în joc pentru a putea rezolva ecuația,
iar cea mai importantă era legată de cât de repede
va progresa boala.
Lisa Genova este o Gillian Flynn care pune accent foarte mult pe personaje, pe modul în care ele evoluează, pe sentimentele lor. Nu știu de ce am început cu laudele către autor pe care le pun de obicei la sfârșit, dar mă rog. Ideea este că Lisa Genova trebuie apreciată la adevărata ei valoare, ceea ce înseamnă că cei care au văzut filmul (care, din câte am înțeles e destul de popular, deși mie mi s-a părut oribil) sunt obligați (nu doar de mine) să citească și cartea. Este uluitoare.
Viața lui Alice este perfectă: are o carieră de invidiat, un soț iubitor, trei copii fericiți, realizați. Este un exemplu pentru oricine, chiar și pe mine m-a inspirat. Prin toate discursurile și acțiunile întreprinse, mi-am dat seama că fără muncă, dăruire și perseverență nu se poate realiza nimic. Alice ne învață că trebuie să ne concentrăm pe acel plan, acea țintă, acel ideal pe care vrem să ni-l atingem. Este remarcabil faptul că nu renunță la principiile sale de viață nici după ce este diagnosticată cu tragica boală. Vă dați seama că asta este viața pe care mulți o duc? Nu știu dacă Lisa Genova s-a inspirat din realitate sau nu, dar cu siguranță sunt oameni care duc o luptă chiar cu ei înșiși și acest lucru este de admirat.
Simțim că nu suntem nici aici, dar nici acolo, precum
personajele nebune ale Dr. Seuss pe un tărâm bizar.
Este un loc foarte singuratic și frustrant.
Lisa Genova reușește prin cartea asta să tragă un semnal de alarmă pentru noi toți ceilalți care îi stăm nepăsători în fața unei boli oribile. Mulți spun ca o persoană care suferă de Alzheimer nu este așa afectată de problemă pentru că intră în lumea ei și devine doar o povară pentru cei din jur. Ei bine, dacă vă spune cineva asta, dați-i cu cartea asta în cap. Sau orice carte. Da, aveți acordul meu. Scris chiar. De acum înainte, mă gândesc serios să îmi reorganizez prioritățile, să fiu mai atentă cu cei din jurul meu și cu ceea ce vreau eu să devin. Vă dați seama cât de mult ne poate influența o carte?
Ai pierdut prea mult din ceea ce erai tu,
prea mult din ceea ce iubeai și nu mai trăiești viața pe care vrei să o trăiești.
Nu există nicio ieșire rezonabilă din această boală (...).
Nu mai poți avea încredere în propria-ți judecată.
Am văzut și eu filmul... și am rămas profund dezamăgită. Da, Julianne Moore este o actriță excelentă, nu degeaba a luat un Oscar pentru rolul principal, dar nimic nu se compară cu mesajul pe care ți-l transmite cartea. Absolut nimic. Este imposibil să redai în două ore toate trăirile prin care trec personajele, toate lucrurile pe care le fac, cum trec peste anumite evenimente. Totuși, deși se schimbă și multe detalii, se uită și lucruri esențiale. Este posibil ca eu să judec aspru filmul pentru că iubesc prea mult cartea, dar sunt dezamăgită. Punct. Citiți cartea, oameni frumoși!