Recenzie - „Exerciții de echilibru” de Tudor Chirilă

Titlu: Exerciții de echilibru
Autor: Tudor Chirilă
Categorie: Literatură română
Disponibilă aici la reducere!
Le mulțumesc celor de la libris.ro pentru exemplar! Hugsss!

Inițial, credeam că este o carte autobiografică doar pentru că fața lui Tudor Chirilă este pe copertă. Vedeți? Ăsta e un alt exemplu de a nu judeca o carte după copertă (la propriu). După ce am mai citit puțin (da, am citit și Cuvântul înainte, chestie pe care n-o fac niciodată), mi-am dat seama că în carte nu e viața lui Tudor Chirilă - e sufletul lui, percepțiile, credințele, gândurile, sentimentele lui.

După ce am terminat cartea, m-am gândit că Tudor Chirilă... parcă s-a dezbrăcat în cartea asta. De emoții, de cuvinte, de amintiri, de haine nu știu să vă zic. Aici, îl întâlniți pe adevăratul Tudor Chirilă. Deși nu cred că pentru el e la fel ca pentru alte persoane din domeniul lui: nu e actorul Chirilă, cântărețul Chirilă și omul de zi cu zi Chirilă. El rămâne... el. În orice ar face. Și explică acest lucru tare și clar în carte. 

Pentru că vorbim mult, dar ne înțelegem din ce în ce mai puțin.

 Paradoxal, cuvintele nu ne mai ajută în secolul comunicării. 

Am senzația că s-au înmulțit peste măsură sau că vorbim fără măsură. 

Nu mai există contrastul dintre Liniște și Cuvântul care o sculptează. 

Pentru că nu mai există Liniște. 

Tudor ne arată lucrurile pe care le iubește cel mai mult, în contrast: cuvintele, dar și Liniștea; scena. mulțumea de oameni, fanii, dar și singurătatea; iubirea, fericirea, tristețea, credința, drogurile. Într-un cuvânt, Viața. Nu știu de ce, dar am vaga impresie că Tudor, atunci când se va îndrăgosti cu adevărat, nu va primi nici pe sfert din cât oferă el. Pentru că el e unul din singurii care mai văd și analizează iubirea așa cum o face el. Și nu doar Iubirea. Tocmai de-aia cred că niciodată nu va fi niciodată apreciat la adevărata sa valoare de artist.

Cartea e formată, de fapt, din postările de pe blogul său. După cum toți știm, blogul e cea mai liberă și flexibilă formă de exprimare. Așadar, în carte se regăsesc pasaje de tip jurnale, memorii, poezii, proză scurtă, întâmplări din viața lui, credințe, gânduri, opinii. Cred că tocmai asta am apreciat la cartea lui - pare că totul e permis, dă impresia de libertate absolută. 

Dacă peste zece ani ai fi oarbă, dintre toate mâinile care îți vor fi modelat sânii,

 le-ai recunoaște pe ale mele? 

Dacă mi-aș apropia buzele de urechea-ți cum am făcut-o de atâtea mii de ori de-mi spuneai că se aude marea din gura mea înfiorată, 

oare s-ar mai auzi atunci?

 Mi-ai mai recunoaște limba fierbinte?

 Printre toate aromele care îți vor fi bântuit dorințele,

 ți-ai mai aminti mirosul verde-crud-lăptos al trupului meu?

 Ai mai ști că degetul care îți scrie apăsat pe spate “te iubesc” 

e același pe care îl sărutai hazliu înainte să-ți pui mână sub cap ca să te conducă în împărăția somnului? 

Dacă vreți să-l cunoașteți mai bine pe Tudor Chirilă, citiți-i textele adunate în volum. Veți descoperi un scriitor surprinzător, care se exprimă cu aceeași ușurință în proză sau în versuri și ale cărui rânduri trădează o sensibilitate pe care puțini i-o bănuiesc. Tudor Chirilă scrie dulce-amar despre dragoste, pasionat despre filme, teatru și cărți, nostalgic despre oameni dragi dispăruți, ironic despre locuitorii României de azi. Mesajul lui? Cel mai important e să iubești. Și să fii liber.  

Am găsit. Știu. Secretul este să iubești un om pentru tot ce nu îți poate oferi. 

De-abia atunci nu te vei iubi pe tine în el.

 De-abia atunci el nu-ți va fi oglindă și vei privi cu adevărat în sufletul lui.

 Da, sunt neputincios, căci niciodată n-am știut să sparg oglinzi.

 Mi-a fost teamă c-am să mă omor. 

Cartea lui Tudor Chirilă e Viață. Citiți-o, nu doar să îl cunoașteți pe el mai mult, ci să vă regăsiți și pe voi, să învățați din ceea ce vă povestește el. 

5/5 cărți la puterea a doua