Recenzie - „Felinare stinse” de Cristina Oțel

Titlu: Felinare stinse
Autor: Cristina Oțel
Editură: Quantum Publishers
Colecție: Alfa
Categorie: Literatură română
Disponibilă la reducere pe site-ul editurii și pe Libris!
Îi mulțumesc editurii pentru exemplarul oferit și mulțumesc, Cristina, pentru autograf! Hugs!

Cartea asta făcea parte din categoria cărților intimidante. La început, grosimea ei m-a speriat groaznic, nu știu de ce mereu în fața cărților groase parcă intru într-o anxietate generală, n-ar mai trebui să o fac. Well, destul despre problemele mele. Deci ideea este că am decis să citesc cartea asta din instinct. Pur și simplu, mă simțeam sătulă de orice gen literar și mă tot gândeam eu ce carte să iau acum în mână. Și mi-a sărit cartea Cristinei în ochi. 

Nu mă întrebați ce așteptări am avut. Chiar nu m-am gândit deloc la asta. Am văzut-o, am luat-o și am citit-o. Nu am mai făcut niciodată asta, dar mă rog. E okay. Nu știam mai nimic despre ea, în afară de ceea ce s-a spus la lansarea de la Gaudeamus - adică nu prea multe. Nici sinopsis-ul nu îl citisem. A fost... totul o încercare nebunească ce mi-a ieșit. Știu eu de ce am mereu încredere în instinctul meu.

-Ce faci afară?

-Ma uit la stele, nu este evident?

-De ce nu la oameni? Pare că, atunci când te uiți la cineva, nu îl vezi cu adevărat.

Sorina este o adolescent atipică.

Uneori uită.

Uneori își pierde cunoștința.

Uneori se sufocă.

Deși se implică în problemele infantile ale prietenilor ei și are o viață normală, Sorina trăiește din întrebări și dorința de a căpăta răspunsuri. Nu își descifrează identitatea, iar acest lucru o macină, iar halucinațiile care îi produc un rău atât phisic, cât și fizic, nu îi dau pace.

Adrian este caracterizat de o veselie incredibilă. Înconjurat de secrete și incertitudini, acesta face tot posibilul să îi redea bucuria. Dar afecțiunea lui îi dă de bănuit Sorinei și aceasta se trezește întrebând de ce un băiat pe care abia l-a cunoscut se comportă de parcă ar cunoaște-o de o viață?

Îi spune că o să rămână mereu lângă ea.

I-a mai promis cineva acest lucru. Dar cine?

Felinare stinse este o poveste cu adolescenți, pentru adolescenți, despre adolescenți. În prim plan, sunt Sorina, Adrian și prietenele ei, alături de familiile celor doi. Cred că cel mai bun cuvânt care poate caracteriza romanul este evoluție. Cristina arată, de la începutul romanului până la sfârșit, cum personajele se schimbă - cel mai mult, din punct de vedere emoțional. Acest lucru se vede cel mai clar în relația dintre Sorina și Adrian.

Toți avem demonii noștri. Important este să nu te transformi într-unul din ei.

De ce spun că e o poveste clasică pentru adolescenți? Pentru că arată toate schimbările și dramele prin care trecem: de la certurile cu cei mai buni prieteni, la împăcările minunate cu iubita/iubitul; de la neînțelegerile din familie, la filosofia clasică a adolescenților. Din anumite puncte de vedere, se aseamănă foarte mult cu My dilemma is you de Cristina Chiperi (click aici pentru recenzie). Nu mă refer la ideea poveștii, ci la modul în care sunt ambele scrise, la modul în care se abordează temele principale: adolescența și dramele ei.

Defectul nostru, al oamenilor, este că ne obișnuim ușor cu ceea ce primim. 

Niciodată cu ceea ce pierdem.

Și, la final, toate se pierd.

Și noi ne pierdem.

Cristina Oțel este o debutantă cu foarte, foarte mult timp. După cum spune Simona Stoica, o voce tânără și cu mult potențial, o vrăjitoare care abia și-a descoperit puterea. Le recomand romanul tuturor adolescenților și celor care vor să își aducă aminte de această perioadă. Felicitări, Cristina! Abia aștept să îți citesc și următoarele cărți!

calificativ: 4/5