Interviu cu Renert Dusout despre PR, exorcizare (scris), vicii, viață

,,Dacă nu m-aş fi născut, mi-aş fi petrecut neantul creându-mă din cuvinte și dacă mă vei întreba vreodată de ce beau am să-ți spun că eu nu beau niciodată, eu ucid demoni. Scriu de când mă știu și am să scriu până am să uit complet de mine. În general seara. Ziua sunt specialist în PR și comunicare. Sunt canibal pentru că mă consum zilnic și cred că oamenii sunt un dezastru frumos."

Renert Dusout este autorul cărții ,,Îmbătându-mă cu dumnezeu” și

 printre (puținii) cei mai vii oameni pe care îi cunosc. 

El nu scrie, se exorcizează. 

El nu bea, ucide demoni.

Sângerează pe hârtie și face totul pentru a se simți el însuși.

1.       De cat timp joci șah și cum ți-ai găsit această pasiune?

Dacă îmi aduc bine aminte, am început acum 20 de ani și am continuat să practic sportul acesta până pe la finalul liceului. Cred că îi datorez multe și poate tocmai de aceea găsesc și în ziua de azi timp în concediu pentru măcar un turneu pe an. Șahu-i fain. Și cool.

2.       Povestește-ne despre ideea de ,,demiurgie", cum o vezi tu de fapt și cum ți-a influențat procesul creativ.

Cred că super-puterea scriitorului, dincolo de aceea de a fi un fin cunoscător al psihologiei umane și de a reuși să moară și să se întrupeze în același timp, pe fiecare foaie, constă în capacitatea sa de a creea ceva din nimic, de a însufleți o coală metaforică de hârtie. Cred că asta e o motivație suficient de mare pentru a scrie și de fiecare dată când simt că vreau să mă îndepărtez pentru o perioadă de domeniul ăsta îmi aduc aminte de faptul că de super-puteri nu se fuge.

3.       Cum împaci viața de PR cu scrisul si viața socială?

În principiu în același mod în care se împarte orice profesionist cu pasiuni diverse: cu ajutorul unor rigori „bătute în cuie”, în care prioritizarea se face prin rotație. Ajută mult faptul că în timpul săptămânii mă trezesc undeva înainte de 6  dimineața, pentru a putea să încerc să fiu productiv înainte de a merge la birou dar și faptul că nopțile de week-end sunt oaze de inspirație pentru povești viitoare.

4.       Cine/ce e prioritar în viața ta? 

Presupun că în acest moment ar fi cariera.

5.       Ce planuri ai pe viitor? 

Îmi doresc să găsesc soluția de a face ziua de 50 de ore, pentru a putea să le fac pe toate. Glumesc, desigur. Aș face ziua de 60 de ore.

În principiu vreau să scriu mai mult și mai des, vreau să mă bucur în continuare de proiecte profesionale frumoase, vreau să învăț să pictez și să cânt la chitară și per total să-mi acord mai mult timp de a mă bucura de artă, în toate formele sale.

1.       Spune-ne ceva despre următoarea ta carte.

Uite, îți spun aproape în premieră (până acum am făcut-o doar în cadrul unei lansări din primăvară, off the record) faptul că următorul meu volum se va intitula Tuturor ne place iadul, că va încerca periodic, pe parcursul său, să-și justifice titlul (sunt convins că ar putea să existe destui sceptici) și că va fi în principiu un roman care va vorbi deschis și fără perdea despre fricile noastre, despre vicii, renunțarea timpurie, pierderi și alienări. E scris complet atipic, cred, la toate cele trei persoane și am convingerea că va amuza și va întrista profund deopotrivă, cam cum ar trebui să facă orice carte. Fanii rock-ului s-ar putea să aibă parte de niște surprize, dar asta nu înseamnă că cititorii cu alte preferințe muzicale  nu se vor putea delecta la fel de bine citind cartea, întrucât nu-i sub nicio formă un roman despre muzică. Mai multe n-aș prea spune, în afară de faptul că apare cândva pe la toamnă și că abia aștept să ascult părerile cititorilor și să mă întâlnesc cu ei prin țară. 

7. Având în vedere titlul volumului tău, Îmbătându-mă cu dumnezeu, alcoolul îl vezi ca pe un viciu sau nu?

Cred că tot ceea ce facem cu plăcere devine la un moment dat viciu. Desigur, dacă avem 18 ani și o facem responsabil, că tot ai adus vorba de alcool J.

8. Random: dacă ai putea asculta o singură melodie toată viața ta, care ar fi aceea?

Fără să stau pe gânduri: Metallica - For whom the bell tolls.

9. Dă-le câteva sfaturi autorilor (și editurilor) ce vor să își promoveze mai bine cărțile.

Aici ar fi extrem de multe de spus și probabil că nu mi-ar ajunge încă un roman pentru a scrie o listă complete de sfaturi. Foarte pe scurt însă, m-aș bucura dacă fiecare autor ar începe să se perceapă pe sine, în afara procesului creativ și în afara timpului liber, dedicat vieții personale, ca pe un brand la fel cum cred că fiecare editură ar trebui să-și considere autorii drept veritabile mărci valoroase. Un brand care se respect va încerca să-ți construiască și mai apoi să-și consolideze o comunitate iar pe baza acestei idei aș putea să dau un sfat valoros cred eu tuturor autorilor noștri: răspundeți fiecărui comentariu, fără excepție, mulțumiți ori de câte ori primiți un feedback (fie el pozitiv ori negativ), strângeți fiecare mână, răspundeți cu un zâmbet fiecărui zâmbet primit, răspundeți cu un zâmbet fiecărei priviri urâte ce vă e aruncată, mai mult sau mai puțin metaforic, răspundeți fiecărui mesaj care vine de la un cititor sau de la un posibil viitor cititor. Răspundeți. Fiți activi în online, fiți activi în offline și creați conținut de calitate, des, pentru comunitatea pe care încercați să o construiți, pentru că dincolo de toate, content is king. Nu vă fie frică să încercați lucruri noi, nu vă fie frică să vă întâlniți comunitatea, dimpotrivă, faceți-o cât de des și cât de atipic și aveți grijă să-i oferiți acesteia, cel puțin din când în când, câte o premieră. Sunt convins că fiecare autor are  cel puțin câțiva fani loiali care așteaptă mereu cu sufletul la gură un volum nou. Oferiți-le pe neașteptate câte o pagină nouă, în premieră, arătându-le nu doar că țineți la ei dar și că aveți încredere în ei. Tratați-vă munca cu respect și încercați să o priviți mai mult decât ca pe un hobby, pentru că dacă voi nu veți avea încredere în voi, nimeni nu va avea. Și scrieți-mi oricând aveți nevoie de un sfat, oricând orice cu bucurie pentru literatura română.

10. Dacă ai putea scrie doar proza sau doar poezie, ce ai alege?

Dacă ar trebui să aleg ceea ce sunt obligat să scriu, aș renunța la a o mai face. Pot să îți spun însă faptul că în acest moment scriu aproape exclusiv proză.

Pe data viitoare,