Recenzie - ,,Quasar” de Ana Mănescu

Titlu: Quasar
Autor: Ana Mănescu
Categorie: Literatură română
Disponibilă la REDUCERE pe libris.ro.
Comandați-o de aici.
Pssst, cititorule! Tu, da, tu! ↓
Pe libris.ro, până la sfărșitul lunii august, toate cărțile editurii Herg Benet, sunt la reducere!
Ce zice Ana?
,,Quasar, planta pe care ai face bine să nu o uzi.”
 Universul a început cu un bang și s-a terminat cu un sărut. Ca toate marile iubiri.

Cei care îmi urmăresc contul de Goodreads, probabil că au văzut care a fost prima mea impresie față de carte, exact în secunda în care am lăsat cartea din mână:









Am  simțit. Am râs. Am plâns. Am trăit. Am murit. Am înviat. Am murit. Am reînviat. Prea mult? Poate. Nu-mi pasă. Toate astea, datorită (sau din cauza) Anei Mănescu. Știți, eu de obicei fac recenziile cu muzică pe fundal. Clasică, doar v-am lăsat și link-ul în bara laterală. Acum nu pot. Pur și simpul nu pot. Trebuie să îmi aud gândurile. Trebuie să mă aud pe mine sau cumva să o aud pe Ana. Poate am o parte ascunsă în mine care se numește Ana. Oameni frumoși, vă spun de acum că tot ce scriu curge din mine. Neîntrerupt. Nu voi adăuga nimic, nu voi șterge nimic, voi lăsa recenzia așa cum e ea. Vie. Da, vie, deci nu poate fi interpretată altfel.

Sunt eu când scriu tot ce e întunecat, când lepăd teama și dorința deopotrivă când mă trezesc din amorțeala necesară ca să mă iubești și ca să te iubesc. 
(granița dintre povestirile Hanul și Diafan; VI)

Cititori, voi știți ce persoană minunată e Ana? Pe bune. Nu, nu aveți de unde să știți Cum să aflați? Citiți-o, oameni! Veți simți automat prin degetele care țin cartea cum sângele începe să clocotească datorită (da, datorită) pasiunii și presiunii exercitate de Ana pe hârtie. Vreți să simțiți viața? Citiți-o! Vreți să simțiți nebunia? Citiți-o! Vreți să simțiți moartea, dragostea, toate emoțiile adunate la un loc? Citiți-o! Le găsiți pe toate printre filele unei singure cărți - Quasar. De cine? Cum de cine? De Ana Mănescu, bineînțeles.

-Ce ai visat ieri?
-Mereu mă întrebi despre vise.
-Visele sunt cea mai frumoasă parte din tine.
- ...
(...)
-O să mă rog în fiecare seară. O să te rog în fiecare dimineață.
(...)
-Cum mă vrei? Aproape toată sau aproape deloc?
(...)
-O să treacă.
-O să treacă?
-O să treacă.
-Ce?
-Frica.
-De?
-Sfârșit.
(fragmente din povestirea Apocalypse, please)

Ok, poate ar trebui să spun ceva de structură, nu să fiți ca alți cititori care i-au scris, întrebând-o de ce ai schimbat numele personajelor în fiecare capitol? Nu. Quasar e un volum de povestiri. Clar? Normal, eu am doar oameni frumoși ca cititori. Aș putea să povestesc câte ceva despre fiecare povestire, dar m-am gândit mult la asta și nu pot. Nu aruncați cu roșii stricate, vă rog. Ascultați-mă. Și știți de ce? Nu poți povesti emoțiile. Sentimentele sunt făcute să le simți, nu să le povestești. Poate de aceea un te iubesc spus nu se compară cu unul dovedit. Ah, Doamne, ce frumos e să iubești. Dar nu vorbesc de crush-uri stupide de șapte milisecunde. Nu. Vreau să mai simt o dată iubirea din Quasar. Poate nu doar iubirea. Frumusețea (da, aici, frumusețea e tot o emoție), nebunia, singurătatea. Chiar și moartea.
fragment din povestirea Apocalypse, please
Primul lucru pe care i l-am spus după ce am terminat cartea a fost: Ce ai făcut cu sufletul meu? L-ai vindecat sau l-ai îmbolnăvit? Sau i-ai arătat identitatea? Ea, ca o zAnă, bineînțeles, mi-a răspuns: Miaaau. Mulțumesc. Pentru? Pentru tot. Că ești tu. Că scrii. Revenind la Quasar. De-a lungul recenziei, până acum, v-ați întrebat ce e un quasar? Cea mai puternică forță din univers. Sunt foarte distructivi, dar se crede și că ar fi în centrul galaxiilor, un fel de nucleu de unde a pornit. Ar fi fost așa poetic să spun că de la Quasar a pornit și dragostea mea pentru creațiile ei, dar nu. Eu am început cu alter. ego. (aici aici pentru recenzie)

Ți-am știut cea mai mare frică și dorința care te ținea trează nopțile. Am știut că le vei cunoaște pe amândouă, și groaza, și fericirea. și iubirea, și moartea, și cosmogonia, și apocalipsa. N-am știut că eu le voi aduce însă, n-am știut până n-a fost prea târziu. Mă ierți, iubito?
(fragment din povestirea Explozii de omizi)

Ce pot să mai zic? Comandați cartea, oameni frumoși! Nu veți regreta. Vă veți cunoaște pe voi înșivă. Aveți încredere în mine și de data asta.

Începutul iubirii e ceva teribil, nu ți se pare? Îți face oasele să tremure și stomacul să se roadă. Te îngrozește în fiecare minut, te micșorează cumva. Fiecare gest greșit e o crimă, fiecare zâmbet căzut un soi de moarte. Și tu încă vorbești despre fluturi de parcă ar fi zâne, când eu îți spun că asta e o boală. Tu vorbești despre curaj și înălțimi , eu despre nesăbuință și adâncimi. Iar undeva la mijloc e locul nostru de joacă.
(fragment din povestirea Explozii de omizi)

5/5 cărți la puterea a doua (evident)

Până data viitoare, citiți, oameni frumoși!

Postări populare