Recenzie - ,,Înainte să te cunosc” de Jojo Moyes

Titlu: Înainte să te cunosc
Autor: Jojo Moyes
Editură: Litera
Disponibilă pe site-ul editurii (la comenzi de peste 99 RON - transport gratiut)


Am plâns. Mult. Mă jur că mi se înroșiseră ochii. Sfârșitul m-a dărâmat emoțional răuuu. Sunt masochistă dacă spun că mi-a plăcut? Hai să vedem ce am scris pe Goodreads:

NU. NU. NU. Cu asta încep, deși nu îmi stă în fire. Filmul. Groaaaaznic. A fost cel mai prost film pe care l-am văzut până acum. Pe cât de mult am adorat cartea, pe atât de mult am urât filmu. Oameni frumoși, eu nu zic să nu vă uitați la film, dar părerea mea personală e că a fost sub orice critică. Îmi vreau timpul pierdut înapoi. Actrița principală a jucat-o pe Lou în așa fel încât ea să fie cea mai tâmpită ființă, a fost o pacoste. E așa diferit de carte! Au evitat până și scene esențiale. Ugh. Vă dau un citat până îmi revin. Apropo, am observat că citatele sună mult mai bine pe engleză, sunt mai deep și se atinge exact esența.

I needed to tell him, silently, that things might change, grow or fail, but that life did go on. That we were all part of some great cycle, some pattern that it was only God’s purpose to understand. I couldn’t say that to him, of course – Will and I have never been able to say much to each other – but I wanted to show him. A silent promise, if you like, that there was a bigger picture, a brighter future.

Gata, gata. Revin la carte. Lou Clark știe o mulțime de lucruri. Știe câți pași sunt de la stația de autobuz până acasă. Știe că îi place să lucreze la ceainăria The Buttered Bun și că s-ar putea să nu fie îndrăgostită de iubitul ei, Patrick. Ceea ce Lou nu știe este că e pe cale să-și piardă locul de muncă și că viața ei rămâne normală doar pentru că e, în esență, previzibilă. Will Traynor știe că accidentul de motocicletă pe care l-a suferit l-a făcut să-și piardă dorința de a trăi. Știe că totul i se pare acum insignifiant și lipsit de bucurie și știe totodată și cum să pună capăt acestei stări de lucruri. Ceea ce Will nu știe este că Lou e pe cale să-și facă apariția în lumea lui într-o explozie de culoare. Și nici unul dintre ei nu știe că urmează să schimbe destinul celuilalt pentru totdeauna. Înainte să te cunosc e o poveste de dragoste pentru generația de azi, despre o iubire neașteptată între doi oameni care nu au nimic în comun. O carte romantică și imprevizibilă, care îi va provoca pe cititori să se întrebe ce e de făcut atunci când, de dragul celui pe care îl iubești, trebuie să-ți sacrifici propria fericire.

Some mistakes… Just have greater consequences than others. But you don’t have to let the result of one mistake be the thing that defines you. You, Clark, have the choice not to let that happen.” / “ I will never, ever regret the things I’ve done. Because most days, all you have are places in your memory that you can go to.

Cred că ați înțeles despre ce e vorba. Hai să vorbim puțin de personaje și de legătura dintre ele. Lou Clark pare o fată naivă. Nu știe ce vrea să facă cu viața ei, singura ei dorință fiind să aducă destui bani în casă. Când a intrat în șomaj, a fost ca și cum cineva i-a tăiat picioarele. Când a început să lucreze pentru familia Traynor, totul și-a revenit. Până aici, ați putea zice că e materialistă, dar nu. Ea era împinsă de la spate să lucreze, ea și tatăl ei fiind sursele de venit. Nimeni nu s-a gândit dacă Lou se simte bine, dacă nu are ceva probleme și așa mai departe. Acest lucru m-a cam făcut să îi detest părinții și pe sora ei care primea mereu ce voia în defavoarea ei. Până la un anumit punct al cărții, nici de părinții lui Will nu mi-a plăcut, apoi mi-am dat seama de fapt ce e în sufletul lor. 


Ce mi-a plăcut enorm a fost că Jojo Moyes se concentrează nu doar pe acțiune, ci și pe evoluția emoțională a personajelor. Atinge acele puncte ale sufletului la care mulți scriitori vor să ajungă. Cartea cam are de toate - un fir narativ bine dezvoltat, glume presărate pe ici, pe colo, emoție, personaje de tot felul. Cred că e perfectă pentru atunci când ai un reader`s block. Are acel efect de nu te lasă inima să-i dai drumul din mână.

`Hey Clark’, he said.’Tell me something good’. I stared out of the window at the bright-blue Swiss sky and I told him a story of two people. Two people who shouldn’t have met, and who didn’t like each other much when they did, but who found they were the only two people in the world who could possibly have understood each other. And I told him of the adventures they had, the places they had gone, and the things I had seen that I had never expected to. I conjured for him electric skies and iridescent seas and evenings full of laughter and silly jokes. I drew a world for him, a world far from a Swiss industrial estate, a world in which he was still somehow the person he had wanted to be. I drew the world he had created for me, full of wonder and possibility.

Cam asta e. Vă recomand tuturor din toată inima această carte. O urăsc și o iubesc la maxim în același timp. M-a sfâșiat, s-a jucat sufletul meu. Vreau ca cineva să traducă cel de-al doilea volum acum!

You only get one life. It’s actually your duty to live it as fully as possible.

calificativ: 5/5




Postări populare de pe acest blog

Romanul universal al iubirii - „Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război” de Camil Petrescu

Povestea lor, povestea ta, povestea noastră - „Enigma Otiliei” de George Călinescu

Poezia - cea mai profundă formă de exprimare a iubirii - „Departe de mine. Departe de tine” de Flavius Simion (prerecenzie)