Recenzie - „DUFF - Desemnată, Urâțică și doloFană din gașca Fetelor” de Kody Keplinger

Titlu: DUFF - Desemnată, Urâțică și doloFană din gașca Fetelor
Autor: Kody Keplinger
Categorie: Literatură universală
Disponibilă aici la reducere!
Le mulțumesc celor de la Libris pentru exemplar!

Deci am ajuns la cea mai importantă concluzie (da, încep cu concluzia): eu nu mai citesc în viața mea cărți pentru adolescenți. Aveam atâtea așteptări de la cartea asta... Doar am văzut filmul și mi-a plăcut. Cartea asta are tot ceea ce urăsc eu: adolescenți bipolari, clișee peste clișee, stil prost, exprimare de grădiniță. Am văzut că cele mai multe păreri sunt pozitive, de ceee?

Bianca Piper are șaptesprezece ani, este o fire cinică, dar o prietenă loială, și nu se crede deloc cea mai frumușică din grupul ei de amice. Totodată, este mult prea isteață ca să se lase atrasă de șarmul fustangiului Wesley Rush, vedeta liceului. De fapt, Bianca îl urăște. Ba chiar, după ce acesta o poreclește „Duffy”, îi răstoarnă un pahar de Cola direct în cap. Însă lucrurile nu stau prea bine în familia Biancăi, iar ea caută cu disperare ceva care să o distragă. Așa că îl sărută pe Wesley. Mai mult decât atât, chiar îi place.

Cartea asta e atât de proastă încât îmi vine să plâng că mi-am pierdut timpul cu ea. De ce am citit-o? Of. Ideea este că abia acum am văzut că este literatura +14... Dacă știam, cu siguranță nu m-aș fi apucat de ea. 

Personajele sunt prost conturate. Nu au nimic ieșit din comun, totul este lame și caracterul lor este... la majoritatea infect. Mai ales al Biancăi. Știți ce greu e să citești o carte în care urăști personajul principal? Nu am înțeles nici 60-70% din deciziile pe care le-a luat de-a lungul cărții. E o fată care nu știa ce vrea, răzgâiată, tipică.

Mi-a plăcut oarecum relația de prietenie dintre Bianca și gașca ei. Atât. În schimb, mi-a plăcut cât de cât de Wesley. La început. Pe parcursul lecturii, a devenit un ignorant. Cred că de când s-a cuplat cu ... a devenit un personaj oribil. La fel de oribil ca și cartea.

Sunt atât de revoltată că o carte atât de prost scrisă e atât de populară! Totuși, tind să cred că sunt prea dură pentru că, poate, dacă aveam și eu 12 ani când aș fi citit cartea, poate mi-ar fi plăcut. Poate. Acum, la aproape 17 ani, mi se pare extrem, extrem de superficială.

Un alt lucru foarte dezamăgitor a fost exprimarea de grădiniță. Cum poate cineva să scrie atât de prost și să se considere autor? Și chiar stilul e oribil, nu se poate spune că Kody Keplinger a scris așa pentru ca romanul să fie pe placul copiilor. 

Totuși, recomand cartea celor care sunt la fel de disperați ca și mine să citească cărțile după care s-au făcut filme și invers. Poate și celor care vor să citească clișee, dar cine și-ar dori asta?

calificativ: 1/5