Recenzie - „După ce te-am pierdut” de Jojo Moyes

Titlu: După ce te-am pierdut
Autor: Jojo Moyes
Disponibilă aici la reducere!
Le mulțumesc celor de la Libris pentru exemplar! Hugs!

Nu pot să cred cât de mult mă poate dezamăgi o carte. Mai ales fiind o serie. E o diferență enormă între primul volum și al doilea. Părerea mea este că Înainte să te cunosc trebuia să rămână un standalone. Decizia autoarei de a o transforma în duologie a fost una proastă și văd că nu sunt singura care crede asta. Puteți citi aici recenzia primului volum.

Când o poveste se sfârșește, alta începe... Lou Clark are o mulțime de întrebări. Cum de a ajuns să lucreze într-un bar din aeroport și să-și petreacă timpul urmărindu-i cu privirea pe cei care pleacă spre alte locuri? Sau de ce nu se simte încă acasă în apartamentul pe care îl are deja de un an? Oare familia ei o va putea ierta pentru ce a făcut cu optsprezece luni în urmă? Și va reuși vreodată să treacă peste iubirea vieții ei? Ceea ce Lou știe sigur e că ceva trebuie să se schimbe. Apoi, într-o noapte, la ușa ei bate cineva. Dar oare străina care îi apare în prag are răspunsurile pe care ea le caută sau îi aduce doar alte întrebări? Dacă închide ușa, viața ei va continua ca până acum: simplă, ordonată, sigură. Dacă o deschide, va risca totul. Însă Lou a făcut cândva o promisiune: să trăiască. Și, dacă vrea să o respecte, va trebui să deschidă larg ușa...

Să fiu clară, voi a analiza sistematic fiecare element din carte pe care eu îl consider important:

Stilul autoarei. Este perfect. Minunat, superb, aș citi orice carte scrisă de Jojo Moyes. Se vede clar că face ceea ce îi place și se pricepe la asta. Aici nu am nimic de reproșat. Jos pălăria, Jojo!

Dinamismul acțiunii. Zero. Nada. Acțiunea este cam lipsă, suspans clar nu are de unde să existe. Nu știu de ce am vaga impresie că unele scene au fost scrise doar ca autoarea să atingă un anumit număr de cuvinte, dar măcar au fost foarte bine scrise. E așa trist că Jojo are un talent imens, dar nu a fost prea valorificat din cauza lipsei acțiunii! Putea face mult mai mult de atât, ne-a demonstrat asta în primul volum.

Personajele. Aici, totul e legat de evoluție. Dacă Jojo nu a pus accent pe acțiune, a pus pe personaje mult mai mult decât credeam. Vedem cum Lou evoluează de la o fată naivă, plângăcioasă, cam depresivă la o fată care e în stare să aibă grijă de ea însăși, să nu aibă nevoie 24 din 24 de ore de ajutorul cuiva. Fiind un sequel, în prim plan au fost și alte personaje fantastice despre care nu vreau să vorbesc pentru că trebuie să le descoperiți singuri pe fiecare. Ceea ce mai trebuie să menționez este că relațiile dintre personaje sunt foarte bine conturate și toți au anumite trăsături definitorii. 

Emoțiile transmise. Aici, Jojo Moyes iar a câștigat. Chiar dacă acțiunea este 0, măcar emoțiile sunt 100. Am putut empatiza cu fiecare personaj în parte, am trăit alături de fiecare. Simți cum personajele cresc psihic, cât de mult îi influențează anumite evenimente care, automat, te schimbă și pe tine.

Totuși, de ce 2 stele? Pentru că povestea era veche. Pentru că nu trebuia să fie o duologie. Pentru că a fost totul prea tras de păr. Am înțeles că cititorii au cerut o continuare pentru că voiau să știe cum mai e viața lui Lou după moartea lui Will, cum se descurcă fără el. Totuși, mie mi s-a părut că s-a exagerat cu anumite scene și cred că e nevoie să citiți cartea să înțelegeți ceea ce vorbesc. Pur și simplu, nu a fost deloc ceea ce așteptam. 

Dacă acțiunea e 0, atunci ce-i cu cartea asta? :)) Păăăi vedem cum Lou învață cum să trăiască fără iubirea omului fără de care nu credea că poate respira. Sunt două evenimente neașteptate (oarecum) în carte și de-astea i-am dat 2 stele. Vedem demersurile pe care Lou le face să treacă peste marea ei pierdere.

Le recomand celor care au citit primul volum să citească și al doilea doar dacă vă interesează în mod special personajul Lou. Dacă nu v-a impresionat prea mult în Înainte să te cunosc, eu zic să nu vă aventurați în lectură să nu fiți dezamăgiți.

calificativ: 2/5