Flavius Simion - de la romancier, la eseist și, într-un final, poet
De Flavius Simion v-am tot vorbit și o voi face în continuare. Este unul din scriitorii mei preferați și merită lăudat și apreciat pentru tot ce face. A publicat trei cărți care vor rămâne pentru totdeauna în sufletul meu (click pe titlu pentru recenzie):
Astfel, a parcurs un traseu important, trecând de la romancier, la eseist, la poet. L-am rugat să îmi răspundă la câteva întrebări despre această trecere.
1. Cum ai reușit să faci trecerea în cele trei domenii ale literaturii și cum ți s-a părut această schimbare?
Înainte de a raspunde la acet mini-interviu, vreau să îți spun că mă bucur că am revenit pe blogul tău, întotdeauna a fost și este o plăcere să colaborăm. Trecerea a fost foarte ușoară, nici nu am simțit când am terminat de scris volumul de poezii Departe de mine, departe de tine. A fost ca o poveste pe care o spui tuturor și stai ore întregi acolo fără să îți dai seama cât de repede a trecut timpul. Aici mă refer la poezie, la eseu chiar nu am simțit deloc diferența, singura care ar fi fost este aceea că pentru Resurecție, romanul meu de debut, sau Derivat, romanul la care încă lucrez acum, am gândit pe termen lung și a trebuit sa concretizez ideile să fie un tot unitar. Însă la volumul de eseuri înAltă iubire trebuia de fiecare data, pentru fiecare text să îmi caut idei noi, să o iau de fiecare dată de la 0.
2. Prezintă-ne noul volum de poezii, de la idei la volumul concretizat.
Cum am spus, volumul de poezii Departe de mine, departe de tine a fost scris fără să îmi dau seama, nici acum nu sunt conștient de faptul că îl lansez luna viitoare la Bookfest București, totul s-a întâmplat atât de repede. Este vorba despre iubire, mă știți de fapt, romantic incurabil. Hahaha. Dacă în volumul de eseuri înAltă iubire totul ar fi fost mai direct, mai pe larg spus, aici totul este acoperit de o mantie misterioasă, ca și când iubirea ar fi fost prezentă peste tot. Și în tot. M-am simțit mult mai bine să folosesc metafore, să îmi acopăr rănile cu rimă ca să fie totul ca într-un cerc și să mă pierd în el, sper eu să fi reușit. Am găsit toate părțile mele pierdute și le-am legat în acest volum de poezii. Volum de iubire, i-aş mai spune.
3. Care crezi tu că te reprezintă cel mai mult, poezia, eseul sau scrierea de proza lungă?
Sunt toate destul de diferite. E una să scrii poezie și alta să scrii proză. Pentru mine a fost o provocare să scriu poezie și cu siguranță m-am simțit minunat că după atât timp de scris poezie, voi debuta în lumea versurilor. Am visat ani la rând la acest lucru. În poezie ești mai restrâns dar, cred eu, ai voie să lași imaginile vizuale să curgă fără oprire, figuri de stil și rimă, deși eu nu sunt mare fan al rimei. În proză ai dreptul să explici un sentiment, o acțiune, o stare în mult mai multe cuvinte. Dacă mă pui să aleg, cu siguranță nu aș putea. Îmi place să scriu și proză si poezie în aceeași măsură și cred că acesta este cel mai frumos lucru la literatură. Ai dreptul să îți alegi singur ce și cum vrei să scrii. Când și în ce mod. Sau cât de mult. Deci nu voi alege.
