Recenzie - „Ultimul avanpost” de Lavinia Călina

Titlu: Ultimul avanpost

Autor: Lavinia Călina
Editură: Herg Benet
Cartea este disponibilă pe site-ul editurii și pe Libris!
Mulțumesc, Andi Abrudan, pentru poză!

Încep să cred că toate cărțile Laviniei sunt cu adevărat speciale, că au acel... ceva ce nu te lasă să revii la realitate până nu îți închei toate socotelile cu lumea creată de ea. E minunat să știu că mereu când voi avea nevoie de o pauză de la realitate pot lua în mână orice carte a Laviniei Călina și să primesc tot ce am nevoie.

Al treilea Război Mondial a luat sfârşit, iar România anului 2046 este Regat. Logodită cu prinţul Alex şi fiică a Ministrului de Interne, tânăra Diane trăieşte o viaţă luxoasă şi lipsită de griji, ocupată cu discursuri, dileme cu cea mai potrivită garderobă a zilei şi păstrarea aparenţelor cuplului regal. Printre petreceri, călătorii obositoare, speech-uri învățate pe de rost și accesele de furie ale prinţului, Diane contemplă fără prea mult entuziasm un viitor previzibil. Însă viața i se schimbă complet într-o singură noapte, atunci când este răpită de către un grup de rebeli, pentru care guvernarea autoritară a regatului întruchipează răul absolut. 

Acţiune, răsturnări neaşteptate de situaţie, intrigi, romance – iţele unei poveşti în care eroina învaţă două adevăruri cruciale: nimeni nu este cine pare la prima vedere, iar alegerile luate au întotdeauna consecințe. 

Va reuși Diane să risipească misterul și, mai ales, va reuși să descopere în final care este adevărata ei identitate?

Vorbind despre iubire: Ipocrizii menite să facă babele să plângă, femeile măritate să suspine și pe virginele proaste să viseze încă la Făt-Frumos.

Nici nu știu cu ce să încep, îmi vine destul de greu să vorbesc despre cărțile care mi-au plăcut foarte mult. Știți ce ușor scriu recenzii negative? 

Ideea principală m-a atras extrem, extrem de mult. România, anul 2046, Regat! Ce poate fi mai original de atât? Pentru că mai citisem înainte cărți scrise de Lavinia Călina, știam că îmi va plăcea la nebunie și seria asta. Fiind și prima ei carte, chiar voiam să văd cum și-a început ea cariera de autoare. Am fost dezamăgită? Normal că nu. Cu cartea asta de debut mi s-a confirmat că unii s-au născut exact cu menirea asta: să devină scriitori.

-A, nu, mă gândeam la - tu, eu, o sticlă de șampanie - la ceva.

Diane este personajul care evoluează cel mai mult de-a lungul lecturii. De la fata naivă care nu e conștientă de adevăr, devine neînfricata care e pusă în situația de a alege viitorul. Alex, prințul cu care trebuia să se căsătorească, a făcut exact invers, La început, chiar credeam că e un tip de treabă care își vede de regatul lui și de regulile pe care le impune. E super petrecăreț și arogant - cam ca orice bad boy din zilele noastre și logic că m-a atras... până când mi-am dat seama că e un asshole. Așa se întâmplă și în viața reală, nu? Însă cel cu adevărat special și de care chiar m-a îndrăgostit din prima clipă e Dan. Chiar dacă oscilam și nu îmi dădeam seama niciodată dacă e antagonist sau de fapt e cel care va salva situația... Dan pentru mine e ca Liviu din Neamul corbilor (pentru cei care nu știu, Liviu este iubirea vieții mele).

... dacă mie îmi e prea frică să sar în prăpastie, atunci o să mă împingă altcineva.

Trebuie să spun și aici ce i-am spus și Laviniei, nu mă pot abtine: știți ce bine scrie scenele sexuale? Nu face ca majoritatea (mi-a băgat-o, mi-a scos-o), ci pune accentul pe legătura dintre cei doi și pe sentimentele lor. Nu mă mir că va publica în toamnă un thriller erotic la Herg Benet. Va fi geniaaal, doar Lavinia îl scrie. :)

Viața are un simț al umorului foarte dezvoltat.

Citind cartea asta, am smțit că mă uit la ultimul film al seriei  Jocurile foamei. E aceeași acțiune dinamică și arată cât de fragil poate fi un sistem, cât de ușor poate fi strivit. Vă dați seama că Lavinia Călina ar putea supraviețui împotriva unui atac de zombi, unei revoluții și unor vrăjitori puși pe distrugere?

Totuși, un singur lucru m-a cam deranjat, dar peste care pot ușor trece cu vederea: uneori, acțiunea este previzibilă. Sunt momente în care, dacă stai să te gândești, cam știi ce se va întâmpla. Cred totuși că pot fi uitate pentru muuultele pasaje care te lasă cu gura căscată (la propriu, asta mi s-a întâmpla în ora de română), Ugh, și să nu uit de cliffhanger-ul de la final...

Omu când vine pe lume are pe el doar pielea, pe parcursul vieții depinde de el dacă se leagă cu propriile lanțuri sau îi lasă pe alții să îl lege cu ale lor.

În concluzie, citiți carteaaaa! Este extraordinar de bine scrisă, cu personaje minunate și o acțiune prea catchy. Așadar, te invit și pe tine, cititorule, în lumea magică a Ultimului avanpost (și a Neamului corbilor și a Zonei Zero și a Proiectului Zero)!