Recenzie - „Diana cu vanilie” de Diana Sorescu

Titlu: Diana cu vanilie
Autor: Diana Sorescu
Categorie: Literatură română
Cartea este disponibilă la reducere pe site-ul libris.ro!
Le mulțumesc celor de la Libris pentru carte!
Mulțumesc, Andi Abrudan, pentru poză!


Îmi aduc aminte că în 2014 cartea asta era subiectul multor discuții, iar eu încă de atunci am pus ochii pe ea. La fel ca la majoritatea cărților, unii erau pro, alții contra. Nu mă întrebați de ce, dar eu chiar credeam că nu îmi va plăcea, așa că am tooot amânat-o... până acum. De ce fac unele alegeri atât de proaste? Cartea asta e viață, e suflet, e emoție. E tot ce vrei tu să fie. Ne e dor de tine, Diana!


În primul rând, trebuie să știți că Diana cu vanilie este, de fapt, un blog în care Diana Sorescu se refugia. După moartea ei, prietenii ei au decis să tipărească o carte care să cuprindă unele postări ale blogului. Acesta e ca un omagiu adus unui suflet frumos care a plecat de lângă noi. Vă dați seama cât de trist e că Diana Sorescu nu și-a ținut niciodată cartea în mână, nu a simțit niciodată din fericirea asta? Ei bine, oricum ar fi, fericirea ei nu venea din lucruri materiale.


Dacă Diana ar fi dus scrisul la alt nivel cu siguranță ar fi ajuns să publice un roman superb. Potrivește cuvintele în așa fel încât să îți atingă și cea mai adâncă parte a sufletului. Ar putea să îți vindece acea parte din tine care nu mai crede în dragoste, în basme, în prinți și prințese. Cartea te învață fericirea și cum să o apreciezi cât timp o ai.


În mod normal, din punct de vedere obiectiv, ar trebui să spun că nu are o poveste, dar, din punct de vedere subiectiv, situația e alta. În spatele cărții, nu e doar viața Dianei, ci a oricărui om cu suflet frumos. Cu toții am simțit iubirea, fericirea și am trecut măcar o dată prin situațiile pe care le-a descris ea cu atâta emoții... pure.


Mesajul cărții? Să simți, să trăieși. Să trăiești ce simți și să simți ce trăiești. Să te bucuri de oamenii din jurul tău și să îi iubești pe fiecare în parte. Unii vin în viașa noastră pentru o perioadă scurtă, alții ne sunt aproape pentru totdeauna, iar misiunea noastră este să îi iubim din toată inima cât timp sunt lângă noi. Ah, și încă ceva: Diana ne îndeamnă să înățăm cât timp trăim. Să învățăm atât de mult până realizăm că niciodată nu e destul.


Le recomand tuturor să citească această carete pentru că... nu sunt doar simple pagini cu coperte de carton. E suflet. Și cu sufletele nu te joci. Le iubești.

Postări populare