Recenzie - „Becks merge la școală” de Cristina Boncea

Titlu: Becks merge la școală
Autor: Cristina Boncea
Editură: Herg Benet
Cartea este disponibilă pe libris.ro!
Le mulțumesc celor de la Libris pentru exemplar!
Mulțumesc, Andi Abrudan, pentru poză!

Nu cred că mi s-a mai întâmplat ca, la o serie, al doilea volum să îmi placă mult mai mult decât primul. Având în vedere că Octopussy chiar are acel ceva pe care îl caut eu în cărți (recenzie aici), Becks merge la școală parcă și-a pierdut din farmec. Voiam să văd o anumită evoluție în scris, voiam o acțiune mai bine definită, voiam mai multe personaje bine conturate, lucruri de care nu am avut parte.

După ce au fost subiect de studiu pentru boala Octopussy descoperită de unchiul lor, gemenele Becks și Hyena sunt obligate să se despartă. De data aceasta, Becks pleacă la liceu în Anglia. Pentru ea, școala însă nu va fi decât un pretext pentru a experimenta cât mai mult – de la sex dezinhibat, până la dragoste și prietenie – totul departe de casă, de Hyena și de mediul familiei sale… ciudate. Detestată de cercul noilor colege, acceptată așa cum este, în cele din urmă, dar și îndrăgostită de tânăra Natty, Becks încearcă să afle răspunsuri clare la întrebările aparent inexplicabile care au condus-o până în acest moment al vieții sale. Ce are de făcut? Ce înseamnă normal și ce nu? Care sunt limitele? Care este adevărul? Poate fi oare el aflat? Și cu ce riscuri?

Speră din toată inima să fi luat o decizie bună, să reușească să facă tot ce și-a propus. Sau să-i facă pe toți pe care și i-a propus. Pe toate mai exact.

Cred că ceea ce face acest volum diferit de Octopussy este modul în care e prezentată Becks. Cred că acest roman se concentrează mai mult pe psihologie, pe modul în care Becks ajunge să se cunoască mai bine din punct de vedere sexual. Cam asta ar fi tema - autocunoașterea. Până la final, devine și (auto)distrugerea.

lumea evoluează

totul se schimbă

nimic nu se pierde

totul se transformă

Până acum, eram obișnuită să le văd pe Becks și pe Hyena ca un tot unitar. De la bun început nu mă așteptam să supraviețuiască una fără cealaltă, atâta doar că una din ele s-a dovedit a fi mai puternică (mai mult de atât nu zic). Cred că ruptura dintre ele a fost cam forțată, cam directă, cam dură. Poate dacă lucrurile erau luate mai ușor, rezultatul era altul.

Am de gând să duc relația noastră la un nivel mai înalt, să-i dovedesc că viața nu înseamnă doar control și știință, ci pasiune, răzvrătire și, cel mai important, sex.

Cristina Boncea m-a convins de talentul ei în prima sa carte și știu că are potențial, dar nu l-a exploatat în Becks merge la școală. Îmi pare rău să știu că autori cu idei bune si afinitate pentru scris nu dau tot ce au mai bun din ei în cărțile pe care le scriu. Știu că Becks merge la școală este o carte de legătură, poate asta e ceea ce a făcut-o să nu fie atât de bună. Mi s-a promis că Antidotul acoperă „greșelile” din Becks, deci poate compensează.

Becks nu înțelege de ce unori oamenii caută însemnătate în tot ce fac, în toate relațiile pe care le au. Și mai ales, de ce această însemnătate nu poate consta în sex, care la rândul său reprezintă fericire carnală și autocunoaștere?!

Cred că ideea centrală m-a atras cel mai mult. Să fim sinceri, nu există atât de multe cărți LGBTQ și de fiecare dată când citesc una care promovează această comunitate mă simt mai fericită. Poate reușim astfel să îi integrăm pe acești oameni mai bine în societate.

Și realitatea le aparține doar celor care o trăiesc. Adolescenții sunt viitorul.

Abia aștept să citesc ultimul volum al trilogiei Octopussy, Antidotul! Epilogul e partea mea preferată a cărții și m-a făcut să îmi doresc și mai mult să aflu finalul poveștii familiei Sugar. Până atunci, vă recomand și vouă să citiți cărțile Cristinei! Ea chiar aduce ceva nou pe piața românească de carte.