Recenzie - „Codul lui da Vinci” de Dan Brown
Titlu: Codul lui da Vinci
Autor: Dan Brown
Categorie: Cărți thriller
Cartea este disponibilă pe site-ul libris.ro la reducere!
Le mulțumesc celor de la Libris pentru exemplar!
Mulțumesc, Andi Abrudan, pentru poză! Hugs!
Autor: Dan Brown
Categorie: Cărți thriller
Cartea este disponibilă pe site-ul libris.ro la reducere!
Le mulțumesc celor de la Libris pentru exemplar!
Mulțumesc, Andi Abrudan, pentru poză! Hugs!
Eu am mai citit acum ceva timp alte două cărți de ale lui Dan Brown - Inferno și Îngeri și demoni. Aveam 15-16 ani și recunosc că mi-au plăcut maxim (le-am dat 5/5 pe Goodreads). Dacă citeam atunci și Codul lui da Vinci, cu siguranță aș fi văzut-o o carte extraordinară. Acum, la 17 ani, mi se pare o carte ca oricare alta, dar care cu siguranță are punctele ei tari.
Aflat la Paris pentru o conferință, profesorul american de simbolistică și istoria artei Robert Langdon primește un telefon în toiul nopții. Bătrânul custode al Luvrului a fost asasinat în muzeu, în circumstanțe stranii, lăsând un mesaj la fel de enigmatic ca zâmbetul Giocondei. împreună cu Sophie, specialistă în decriptare, Langdon începe o cursă frenetică pentru descifrarea numeroaselor indicii ascunse în picturile lui Leonardo... și nu numai. Pașii îi poartă de la Paris la Londra și apoi în Scoția, pentru a dezvălui un mister păzit cu strășnicie de secole, capabil să zguduie din temelii dogmele creștinătății.
Perspectiva morții este o motivație puternică.
Povestea începe ca toate cărțile lui Dan Brown - el își vede liniștit de treaba lui și o persoană destul de importantă îi spune ceva ce îl dă peste cap. Fiind un istoric dependent de secrete, se implică și de atunci începe adevărata nebunie cu descrifrarea mesajelor, codurilor și simbolurilor. Robert Langdon este un personaj destul de important pentru literatura contemporană. Dan Brown reușește să îi atribuie anumite caracteristici care îl scot din tipar astfel încât cititorii să nu îl uite niciodată.
... slujesc un stăpân mult mai înalt decât propria mea vanitate: adevărul.
Ceea ce este de apreciat este enorma muncă de research pe care Dan Brown a fost nevoit să o facă. În carte sunt foarte multe date istorice, teorii ale conspirației, organizații secrete și multe altele pe care un om normal care nu are ca pasiune istoria (eu, spre exemplu) nu avea de unde să le afle. După cum am mai zis, istoria nu m-a dat pe spate niciodată, dar cartea asta mă face să îmi pun foarte multe întrebări și cu siguranță le voi afla răspunsul. Cred că asta e foarte important - să găsești acea carte care te pune pe gânduri atât de mult încât trebuie să te convingi de anumite fapte,
Oajenii sunt dispuși să facă mult mai mult pentru a evita ceea ce le stârnește frica decât pentru a obține ceea ce-și doresc.
Dând cărțile pe față, cartea e extrem de populară datorită subiectului controversat pe care îl abordează. Am auzit de la o grămadă de persoane că acest roman te face să nu mai ai credință și realizez cât de bătuți în cap pot fi unii - dragii mei, cartea nu neagă sub nicio formă existența lui Dumnezeu sau puterile miraculoase ale lui Iisus Hristos, ci doar ne arată un alt trecut, aducând mai multe dovezi decât a aduce Biblia. De acum înainte, dacă mai aud că cineva spune că „și-a pierdut credința” de când a văzut filmul sau a citit cartea, înseamnă că niciodată nu a avut o credință puternică.
Nimeni nu e mai îndoctrinat decât cel ce are misiunea de a-i îndoctrina pe ceilalți.
Mai trebuie să lămurim un lucru. Există mai multe genuri literare, printre care ficțiunea. Aceasta are mai multe ramuri, iar ficțiunea istorică și ficțiunea religioasă, deși nu sunt prea des întâlnite, există. Dan Brown reușește să le îmbine pe ambele în acest roman. Cartea este bazată pe mituri și teorii ale conspirației. Nu am de gând să spun dacă pe mine m-a convins sau nu de ceva, dar mai adaug că toată lumea este liber să creadă în ce vrea. Vă asigur că o simplă carte de ficțiune nu vă poate da peste cap credința.
Metafora e o modalitate de a ajuta mintea umană să înțeleagă neînțelesul. Problemele apar atunci când începem să credem în propriile noastre metafore.
Eu am văzut și filmul (care credeam la început că e oribil). S-a dovdit a fi o adaptare mult mai bună decât altele, dar cu siguranță cartea e de o mie de ori mai bună (ca de obicei). Le recomand acest roman tuturor celor care sunt dispuși să își deschidă mintea mai mult și să vadă secretele trecutului cu alți ochi.