Recenzie - ,,Aproape îngeri” de Sergiu Someșan

Titlu: Aproape îngeri
Disponibilă aici
Bineînțeles că eu am interpretat metaforic titlul. Dacă am învățat ceva din cărți e că nu trebuie să crezi tot ce crezi. ;) Prin Aproape îngeri mă gândeam că e vorba de cineva care moare și trece prin nu știu câte etape să ajungă aproape de îngeri sau că protagonistul atinge un stadiu maxim al fericirii și se crede înger. Nici nu mă mai mir, am ajuns să mă obișnuiesc cu interpretările mele greșite. Cartea e formată din șapte povești minunate în care îngerii sunt personajele principale. Din acestea, trei m-au inspirat cel mai mult.

1. Aproape îngeri
Nu interpretați nimic, luați titlul ca atare. Povestea începe cu un anunț prin care se caută un paznic la o fermă de animale exotice. Nu spun mai mult. Sfârșitul e uluitor.

2. Fata de pe malul mării
Un bărbat nu voia să fie împreună cu o femeie urâtă și/sau scundă. Ei bine, viața a făcut în așa fel încât să regrete că judecă o carte după copertă.

3. Miturile esențiale
Iubesc povestea asta. Este vorba despre părerea protagonistului despre incultură și majoritatea adolescenților din generația mea. Totul a fost ca o analiză a comportamentelor actuale. Cred că ceea ce e în povestea este de fapt părerea autorului despre societate.

Spre surprinderea mea, această carte a fost mai aproape de realitate decât mă așteptam. Recomand această carte tuturor celor care doresc să vadă realitatea cu alți ochi.

Citate preferate:
De fapt, oamenilor le este frică de ceea ce nu înțeleg.

Necunoscutul naște frică, frica naște mânie și mânia caută o victimă.

Am început să zâmbesc în sinea mea: dacă o vedea pe Eloise cu aripi, era clar că începeam să mă îndrăgostesc de ea. Dacă nu cumva eram gata îndrăgostit.

Cultura, un produs perisabil?

CALIFICATIV:
4/5 cărți la puterea a doua
Lectură plăcută!

Postări populare