Recenzie - „Arena 13” de Joseph Delaney

Titlu: Arena 13
Autor: Joseph Delaney
Editură: Grupul Editorial Corint
Colecția: Corint Junior
Cartea este disponibilă la reducere pe site-ul editurii sau pe Libris!
Îi mulțumesc editurii pentru exemplarul oferit! Huuugs!


Pe parcursul lecturii, o grămadă de gânduri mi-au trecut prin cap, dar întrebarea care mi-a rămas întipărită în minte este de unde naiba poate un singur om să aibă atâta imaginație? Dacă e să o luăm pe-a dreaptă, Joseph Delaney a creat o altă lume super originală, total diferită de tot ce am citit eu până acum. La primele 2-3 pagini, credeam că seamănă cu Jocurile foamei - mi-e rușine de comparația care mi-a venit în cap. Să nu o mai lungesc, știu că vreți să vedeți disperarea pe care am simțit-o la finalul romanului, deci hai să vedem ce am scris pe Goodreads.


Da deci... Da. Eram terminată. Nu știam de unde să mai iau șervețele, gura îmi rămăsese căscată de la șocurile multiple pe care mi le-am luat și eram cu inima făcută bucăți. În sensul bun. Încep să cred că sunt masochistă când vine vorba de cărți. Ooook revenind. Cartea asta are elemente distopice geniale, apărând pe alocuri și elemente fantasy, scene romantice (nu vă gândiți la Romeo și Julieta, ci la o dragoste pur adolescentină, simplă, fără complicații - dacă se poate spune asta -, reală, împlinită sau nu - citiți să aflați ce și cum, știți că nu dau eu spoilere), relații dintre personaje bine conturate. Dar eu la ce povestesc și voi poate nici nu știți despre ce e vorba? Ouf, așa mi se întâmplă când îmi dau drumul când vine vorba de cărți care m-au impresionat.

Aceasta este Arena 13. (...) Fie ca cei care vor muri să aibă parte de o marte încununată de onoare. Fie ca cei care vor trăi să își amintească veșnic de ei. Să înceapă lupta!

Leif, un tânăr care se înscrie la școala de lupte din Gindeen, are o singură ambiție: să devină cel mai bun luptător în Arena 13. Aici, spectatorii fac pariuri despre care luptător va înfige primul sabia în trupul adversarului. Iar în meciurile de revanșă, fac pariuri despre care adversar își va pierde viața.
Dar ținutul Midgard este terorizat de Hob, o creatură malefică ce provoacă din când în când la o luptă pe viață și pe moarte un combant din Arena 13. Iar aceasta este exact ce își dorește și Leif, care știe prea bine crimele lui Hob și arde de dorința să le răzbune. În primul volum al trilogiei Arena 13, Leif se va înfrunta cu monstrul care i-a distrus familia... Chiar dacă acest lucru l-ar putea costa viața.

E ușor să pornești un război,
Dar unele războaie sunt fără de sfârșit.

Sunt atâtea lucruri pe care trebuie să le amintesc despre cartea asta! Nici nu știu cu ce să încep. Hai să vă explic de ce m-a copleșit imaginația lui Delaney. Luptele din Arena 13 se bazează pe niște reguli, niște cărți vechi scrise de strămoși, transmise de generații, Fiecare avea câte un text specific, pe un anumit stil. De asemenea, luptele din arenă trebuie purtate sub anumite condiții, iar fieeeecare dintre acestea poartă câte un alt nume. Dumnezeule, să inventezi cuvinte e ca și cum ai inventa culori noi! Să nu mai menționez că până și ținuturile din carte provin tot din mintea autorului... I can't even... Omg... Respectul meu față de acest autorul este incontestabil. Mai trebuie să spun că originalitatea e punctul lui forte? Cred că v-ați prins deja.

Personajele sunt minunate! Pe multe le-am detestat, mi-au fost ca un ghimpe în coastă, dar, dacă nu erau ele, cartea nu avea aceeași savoare #masochism. De altele m-am îndrăgostit din prima clipă. Sunt foarte, foarte bine descrise, puse exact în locul unde ar trebui să fie. Ca și cititor, m-am simțit părtașă la toată acțiunea, iar toate sentimentele personajelor treceau ca un pumnal prin sufletul meu. Și, Doamne, cât mi-a plăcut! #masochism

Mai are rost să spun de ingredientele care fac o carte să fie cât mai bună? Suspans, introspecție, retrospecție, analiză psihologică etc. Nu cred. Bineînțeles că toate erau la ele acasă. Ador stilul lui Joseph Delaney. Am devenit dependentă și mă laud cu asta. Vreau mai mult, simt că nu m-am săturat! Sunt scene la care am plâns, scene la care am râs cu lacrimi, la care m-am enervat la culme și... scene care aș fi făcut orice să nu se termine vreodată. Da, mă refer la toate scenele, evident? Ouf, are sens ce am zis aici? Nu vreau să se încheie seria asta!!! M-ai auzit, Joseph?!

Dragi cititori, am devenit indignată. Am descoperit cartea perfectă. Le are pe toate! Cum se poate să nu își placă această carte? E imposibil, Chiar și cei care nu sunt împătimiții genurilor amintite mai sus vor cădea pradă stilului autorului. Acum ridic o mare problemă: de ce dracu' nu e mai populară și la noi în țară? Oamenii chiar nu văd ceea ce pierd. Și aici intervine misiunea mea: să bag cartea asta în topul celor mai vândute cărți din România. Și din lume, evident.

Am o dorință uriașă (pe lângă volumul doi al trilogiei - Corint Junior, hurry uppp!!!): vreau să văd un film după cartea asta. Deși sunt tare curioasă cum s-ar juca scenele sângeroase. vreau film. Vreau film. Vreau film. Heard me, Lionsgate? Deci carte asta s-a jucat cu mine ca și cum aș fi un... Mda, un cititori pasionat, ms, soartă.

LE RECOMAND TUTUROR ARENA 13 LOVE IT SO FUCKING MUCH!!! 
Ugh, calm down, Amalia. We know it is not just a book but still. Nu trebuie să sperii cititorii - deși sigur s-au obișnuit cu mine. Și eu vă iubesc.

EVIDENT CĂ 5/5 DĂĂĂH

Postări populare de pe acest blog

Romanul universal al iubirii - „Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război” de Camil Petrescu

Poezia - cea mai profundă formă de exprimare a iubirii - „Departe de mine. Departe de tine” de Flavius Simion (prerecenzie)

Recenzie - „Suge-o, Ramona!” de Andrei Ciobanu