Recenzie - „X(y)” de Alex Pițigoi

Titlu: X(y)
Autor: Alex Pițigoi
Editură: Herg Benet
Categorie: Literatură română
Disponibilă la reducere pe site-ul editurii sau pe Libris!
Îi mulțumesc editurii Herg Benet pentru exemplarul oferit! Hugs!

Dintotdeauna am vrut să citesc o astfel de carte care, în spatele unei povești de dragoste dintre doi tineri, se ascund sentimente reale, profunde. Nu știu cum a făcut asta, dar Alex Pițigoi a transpus în carte atât fericirea pură, sub toate formele ei, cât și durere, suferință. Eu, ca și cititor, am trecut prin toate emoțiile pe care el le-a transmis cu măiestrie. 

X, un tânăr de 21 de ani, o cunoaște pe Y, enigmatică, misterioasă și sofisticată. În scurt timp, X se îndrăgostește și Y devine centrul existenței lui. Își face planurile de viitor în funcție de ea, își dezamăgește părinții, joacă totul pe o carte… dar fata s-ar putea să nu fie ceea ce își imaginează X.

Y este o tânără dezamăgită în dragoste în momentul în care-l cunoaște pe X. Pentru o clipă, ea speră ca X să o facă să se îndrăgostească din nou. Dar o relație cu un început promițător se transformă brusc într-o cursă pentru răzbunare.

Povestea celor doi este redată atât din punctul de vedere al lui X, cât și al lui Y, cu un limbaj autentic și atractiv, care surprinde perfect dilemele și anxietatea noii generații din România de azi.

Când am terminat de citit cartea, ceea ce vedeți voi că am scris pe Goodreads au fost singurele cuvinte pe care am putut să le scot din mine. Am iubit cartea asta, deși s-a jucat cu sentimentele mele într-un mod în care nu toate cărțile reușesc. M-a dus și în al nouălea cer, dar m-a și coborât în Infern din sentimentele pe care mi le-a transmis.

Ceea ce am apreciat foarte, foarte mult la stilul lui Alex Pițigoi era modul în care te făcea, ca cititor, să te simți ca un personaj al romanului. E ca și cum eu am fost martora poveștii de dragoste dintre X și Y. Nu știu dacă cele două personaje vor să fie tipul cuplului din zilele noastre, având în vedere numele generalizate, dar mă îndoiesc pentru că fiecare relație este diferită una față de cealaltă. Mai ales relația dintre cei doi tineri chiar consider că este... unică. De ce? Citiți și vedeți singuri! :)

De foarte mult timp, m-a atras titlul, amintindu-mi, normal, de funcțiile de la mate și aș vrea să discut puțin despre el. Singura semnificație la care m-am putut gândi este destul de profundă, sper că e și cea adevărată. Dacă e să îl pronunțăm după cum am fost învățați la superbele ore de mate *cough*, ar fi X de Y, ca o funcție. Atunci, cred că asta ar însemna că viața lui X ar depinde de Y și, la rândul ei, Y nu ar putea trăi dacă nu ar fi X. Mi se pare un joc foarte interesant. Sunt aceste cuvinte adevărate? Verificați și singuri cititind cartea!

Desigur, pentru mine, limbajul licențios și scenele de sex sunt ca un plus adus romanului. Alex Pițigoi are un stil foarte, foarte interesant. Aș vrea ca el să mai scrie cărți, dar nu am de unde să știu dacă o va face sau nu. De aceea, aș vrea să scriu câteva cuvinte venite de la însuși autorul pe care le-am citit pe site-ul editurii:

Cum am scris X(y)? Nici eu nu mai țin prea bine minte. Eram în Anglia? Da. Mă plimbam printr-o cameră goală de cămin? Parcă. Mă uitam la o scrumieră plină de țigări care era pe birou? Mă împiedicam de o sticlă de vin care era aruncată pe jos? Da. Aveam un laptop vechi care stătea pe un pat nefăcut de zile întregi? Era târziu? 3:00-4:00 dimineața? Eram supărat? Eram departe de ea? Simțeam că relația nu mai merge? Da. Da. Da. Da. Da. Da. Mai aveam cu cine să vorbesc la ora aia? Nu cred. Dar… eu…simțeam că am multe de spus. Cine să mă asculte?

Așa a început totul. Cuvinte scrise în Word la întâmplare, idei aleatorii aruncate pe foi albe, rânduri împrăștiate pe sticky notes, schițe de personaje pe blocuri de desen, scris, nopți nedormite, editat, mult scris, alte nopți nedormite, facultate, scris, obsesii, scris, neîncredere, abandon, revenire, scris, oameni, scris, viață și iar scris. 3 ani…

X(y) a ajuns acum la final. E prima mea tentativă de…scris și m-am gândit să o împărtășesc cu voi. Poate o să vă placă. Poate că nu o să vă placă. Cine știe? Eu nu regret niciun moment din acești 3 ani. Cred că scrisul m-a ajutat să devin un om mai… cugetat și îl recomand mai departe. Toți avem povești și lucruri de spus. Trebuie doar să găsim oameni care să le asculte.

Poate am să mai scriu… poate nu.

Am doar cuvinte de laudă la adresa acestei cărți. Este superbă și îmi va rămâne pentru totdeauna în suflet. După cum vedeți și pe Goodreads, am terminat-o pe 7 ianuarie și eu după o lună și ceva postez recenzia, Cred că sunt cărți peste care nu poți trece așa ușor, cărți peste care nu treci deloc... Eu, sincer, nu cred că sunt pe deplin vindecată nici după o lună și ceva de când am terminat-o. 

calificativ: 5/5