Cum ar fi viața mea dacă aș fi un personaj? - Lucia-Maria Petcu



Chiar mi-am imaginat îndelung cum ar fi să ajung într-o poiană plină cu puști de vârsta mea care încearcă să eucideze misteul labirintului în care am fost aruncați fără motiv. Spre deosebire de multe persoane, sunt foarte calmă în situații extreme. Aruncată într-un asemenea loc și pe deasupra fără memorie, aș fi debusolată, ca orice om, dar mi-as păstra calmul și cel puțin o zi aș sta acolo ca un copil mic pierdut de mama lui într-un magazin până când îmi dau seama cum stau lucrurile. Nu mi-ar fi teamă de labirint cât timp e însorit și aș intra în el, deși aș încălca regulile poienii. Îmi plac locurile interzise, să le explorez și să le elucidez misterele. Deși mi-ar fi frică la început, teama de a face ceva nou întotdeauna a fost prezentă , dar niciodata nu m-a împiedicat să fac ceva nou și poate periculos. În plus, eu mereu încalc reguli. Am o fire rebelă care e greu de stăpânit și nu îmi pasă niciodată de repercursiuni. Dacă cineva ar fi pus în pericolul de a întâmpina probleme în labirint, mi-aș asuma riscurile și aș intra în el. Poate elementul cel mai important este că o ieșire din labirint e posibilă și că nu am fost aduși acolo întâmplător. Bineînțeles, nu aș spune nimănui toate acestea până aș fi sigură pe mine și pe intuiția mea.

Postări populare de pe acest blog

Romanul universal al iubirii - „Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război” de Camil Petrescu

Povestea lor, povestea ta, povestea noastră - „Enigma Otiliei” de George Călinescu

Poezia - cea mai profundă formă de exprimare a iubirii - „Departe de mine. Departe de tine” de Flavius Simion (prerecenzie)