Recenzie - ,,Inferno” de Dan Brown

Titlu: Inferno
Autor: Dan Brown
Editură: Rao
Disponibilă la reducere pe libris.ro!


Eu sunt Umbra.
Dacă urmăriți această înregistrare înseamnă că sufletul meu și-a găsit în sfărșit odihna.
Hăituit în tenebre, trebuie să mă adresez lumii din adâncul pământului, exilat în această sumbră cavernă în care apele sângerii se strâng în aguna ce nu oglindește stele. 
Dar acesta-i paradisul meu... pântecele perfect pentru fragilul meu vlăstar.
Inferno.

Citeam și îmi lua inima la goană. Citeam și mi se înmuiau picioarele. Citeam și toate sentimentele mi se amplificau. Voiam să numesc acest incomparabil roman o capodoperă, dar nu am vrut să-i subestimez talentul lui Dan Brown. Toate frazele se contopeau într-un mod pe care nu l-am mai întâlnit niciodată. Perfecțiunea și acuratețea scrisului mi-au ajuns până în cel mai ascuns colț al sufletului.

Nimic nu e mai creativ... sau mai distructiv... decât o minte strălucită care are un țel.

V-ați gândit vreodată cum ar fi dacă v-ați trezi dintr-o dată într-un spital dintr-o țară străină fără a vă aminti ce s-a întâmplat în urmă cu trei zile? Ei bine, Robert Langdon, profesor de istorie și simbolistică la Harvard, a avut parte de această experiență... într-un final, nu tocmai neferictă. 


După ce află toate acestea de la doctorul lui, Sienna Brooks, o femeie intră în salonul lui cu intenția de a-l ucide. Alături de Sienna, scapă, dar găsind într-un buzunar secret al sacoului lui un dispozitiv ce proiectează La Mappa dell’ Inferno, pictura lui Botticelli... modificată. De aici, începe marea aventură a lui Langdon și a Siennei. Un eveniment major a fost sinuciderea lui Bertrand Zobrist, unul dintre cei mai mari transumaniști. Unul din principiile fundamentale ale transumanismului este că omul are obligația morală de a folosi tehnologia pentru a perfecționa specia, pentru a crea oameni mai buni- mai sănătoși, mai puternici, cu un intelect superior. De asemenea, Bertrand susținea că trei sferturi din populația glubului trebuie anihilată, că suprapopularea este o problemă care ne va aduce încet-încet sfârșitul. Omenirea e pe cale să intre într-un colaps total.



Cele mai întunecate cotloane ale iadului sunt rezervate pentru cei care își păstrează neutralitatea în vremuri de criză morală.
Bazat pe prima parte a Divinei Comedii a lui Dante Aligheri, se fac foarte multe trimiteri la aceasta și la alte obiecte de o valoare culturală imensă. Versurile poemului sunt interpretate într-o manieră excelentă. Pot spune că Infernul lui Dan Brown este ca o traducere a Inferunului lui Dante.

Adevărul poate fi întrezărit doar prin ochii morții.


Dan Brown mi-a oferit o nouă perspectivă asupra vieții. Cartea lui mi-a influențat caracterul și personalitatea. Ca un maestru al suspansului inteligent (după cum l-au caracterizat cei de la The Wall Street Journal), m-a purtat de la Baptisteriul lui San Giovanni la mult așteptata lagună ce nu oglindește stele într-un ritm amețitor. Am făcut cunoștință cu artiști ca Leonardo da Vinci, Botticelli, Vasari, Michelangelo și, bineînțeles, Dante Aligheri. Deși este o lectură grea, mă bucur enorm că am pătruns înțelesurile ei ascunse. Gândirea autorului este atât de profundă, de vastă, încât fiecare frază își conturează propria semnificație. Împreună formează un tot unitar uimitor, un produs perfect.

Trierea este ordinea firească dectată de divinitate.
Întrebați-vă ce a venit după Moartea Neagră.
Renașterea.
Așa a fost dintotdeauna. Moartea e urmată de naștere.
Pentru a ajunge în paradis, omul trebuie să treacă prin infern.
Așa ne-a învățat maestrul.
Eu sunt Umbra.
Eu sunt salvarea voastră.

Recomand acest roman tuturor cititorilor ce au în spate câteva lecturi importante pentru că în universul lui Brown nu poate intra oricine. Inițiații au calea pavată cu aur.

Postări populare de pe acest blog

Romanul universal al iubirii - „Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război” de Camil Petrescu

Povestea lor, povestea ta, povestea noastră - „Enigma Otiliei” de George Călinescu

Poezia - cea mai profundă formă de exprimare a iubirii - „Departe de mine. Departe de tine” de Flavius Simion (prerecenzie)