Interviu cu Ramona Ciobanu

Ramona Ciobanu este o autoare debutantă ce a scris... o carte cu povești pentru copiii. :D Eu am citit-o - a fost ca o provocare ca la 15 ani să citesc povești (recenzia aici) și am rămas profund impresionată. Am speranța că lumea se va schimba. De asemenea, ea a fost printre primele persoane ce mi-au fost alături când am început acest blog și îi mulțumesc din suflet pentru tot.

1. Cum a aparut atractia fata de literatura? 

Cand eram copil, mama imi citea din carti inainte de culcare. Nu aveam un autor preferat. Imi placeau la fel de mult Andersen, Fratii Grimm, Charles Perault, povestile populareromanesti, Ion Creanga, chiar basme scrise de Mihai Eminescu. Apoi am avut si pick-up cu placi de vinil, cu povestile copilariei dar si adaptari ale unor romane mai ample. Imi amintesc chiar „Copiii Capitanului Grant” sau „6 saptamani in balon” de Jules Verne, minunatele povesti din „1001 de nopti”. In timp am ajuns in mod firesc si la cititul cartilor in format clasic. Tin minte si acum primul roman citit, „Robinson Crusoe” de Daniel Defoe cand aveam 10 ani, la recomandarea mamei. Deci pot spune ca mama a fost catalizatorul pasiunii pentru literatura.

2. De cat timp scrii carti? 

Am inceput sa scriu pentru copii cam de acum 3 ani, mai mult in joaca sa vad ce iese dar si la incurajarea sotului meu care stie cat de mult imi plac si acum povestile pentru copii. Adevarul este ca dintotdeauna mi-a placut sa pot sta de vorba cu copiii si sa ii indemn sa ia contact cu lumea cartilor, ca un mod de imbogatire a universului lor interior. Cartile iti dau ocazia sa reflecti asupra unor situatii cu care nu te intalnesti in fiecare zi, sa judeci optiuni de comportament si sa te autodescoperi. Posibilitatea de a construi mesaje proprii si de a dirija scenarii dupa gustul meu m-a motivat sa scriu pentru copii.

3. De unde iti iei inspiratia? 

Inspiratia vine din situatiile cu care ma intalnesc zi de zi, chiar din anumite obiecte care imi plac sau care imi trezesc interesul. Spre exemplu, pentru povestea „Olivia”, tot scenariul a plecat de la un elefant si un atlas. Elefantul este un animal pe car eu il admir foarte mult, iar atlasul este o carte pe care o deschid adesea, ma relaxeaza si imi da ocazia sa imi imbogatesc cultura generala. Apoi, aceste lucruri sau fiinte le „tes” cu ideile pe care vreau sa le transmit copiilor intr-un scenariu pe care incerc sa il transmit intr-un mod cat mai atractiv, atat din punct de vedere al cursului naratiunii, cat si ca limbaj.

4. Care este cea mai mare realizare a ta? 

Cred ca fiecare lucru bun care ti se intampla, cu contributia ta, poate fi vazut ca o mare realizare. Cel putin, pe mine asta ma ajuta sa ma gandesc mereu la moduri in care as putea sa ma imbunatatesc si sa aduc si celorlalti un zambet pe chip si in suflet. Daca totusi ar trebui sa realizez un top, relatia de 12 ani cu Catalin, actualul meu sot, lansarea cartii „Cauta-ti prietenii!”, dar si ajutorul pe care il acord oricui mi-l cere, zi de zi. 

5. Cum te-ai simtit la prima lansare de carte?
 A fost un moment de mare emotie, mai ales ca au fost prezenti multi prieteni care nu ma mai vazusera in ipostaza de scriitoare de carti pentru copii. Ce mi-a placut a fost ca am putut vorbi deschis despre proiectul meu, fara sa am un script predefinit si ca ceilalti au fost deschisi si au apreciat rezultatul ideilor mele si micuta opera la care au contribuit si alti oameni talentati. Mi-a placut ca nu a existat presiunea unei edituri, lucru care mi-a permis sa aleg ritmul potrivit pentru eveniment, iar eu si echipa mea sa ne simtim confortabil in lumina reflectoarelor.

6. Care este idealul tau? 

Greu de spus. Cred ca avem ceva util de invatat de la fiecare persoana pe care o intalnim, totul incepand in mod evident cu parintii. Poate fi omul simplu pe care il vad in acelasi metrou cu mine,un bun profesionist sau o mare personalitate din viata publica: sportiv, creator de moda, om de stat. Cu cat ii accepti mai mult pe ceilalti pentru lucrurile bune pe care le reprezinta, cu atat vei avea mai mult de castigat.

7. Care este cartea ta preferata si ce simiti cand o recitesti? 

Imi este greu sa ma hotarasc intre „Pendulul lui Foucault” de Umberto Eco pe care a citit-o de 2 ori si „Toti oamenii presedintelui” de Carl Bernstei si Bob Woodward, citita de 3 ori. Prima este un amestec de suspans, thriller istoric, curiozitate semantica si dezvoltare de personaj. Am citit-o doar de 2 ori deoarece este o lectura care cere multa implicare din partea cititorului dar care te rasplateste pe masura. Cea de-a doua carte am citit-o dupa ce am vazut filmul, ma tine cu sufletul la gura in permanenta si naste tot felul de intrebari legate de oamenii care ne conduc sau ne reprezinta, rolul mass media in consolidarea democratiei si constiinta unei natiuni.

8. Ai idei pentru noul roman? 

Stiu doar ca va fi un roman pentru copii care sa ii incurajeze sa faca tranzitia de la povesti spre marea literatura. Mi-ar placea sa fie o colectie de personaje cat mai realiste care sa treaca prin intamplari pe care copiii sa le poata „vedea” ca parte integranta din universul lor cotidian. Inca nu m-am gandit la un mesaj in mod deosebit sau un anumit decor, lucrurilea astea apar in timp. 

9. Cum ii incurajezi pe tineri sa citeasca mai mult si ce mesaj le transmiti tinerilor autori?

Cea mai buna metoda de a ii incuraja pe tineri sa citeasca cred ca este sa scrii pentru ei. Cititul este un obicei cu care copiii trebuie sa vina in contact cat mai devreme. Daca ii vad pe parintii lor ca citesc, au prieteni care fac acelasi lucru si activitatile lor de la gradinita si scoala pun accentul pe citit, sunt sanse mari ca lectura sa devina un apanaj cotidian. Tinerilor autori le recomand sa nu ezite sa isi deschida sufletul si imaginatia catre cititori, sa fie sinceri in mesajele pe care vor sa le transmita si sa citeasca orice le pica in mana: stiri, ziare, carti de beletristica, non-fictiune, dezvoltare personala. Nu exista surse de inspiratie bune sau rele.